53 de părinți au semnat o sesizare colectivă urgentă adresată Instituției Prefectului Județului Ialomița, reclamând ceea ce ei numesc încălcări ale normelor de siguranță, supraaglomerare și condiții improprii în spațiul în care au fost relocați temporar copiii de la ”Piticot”, în structura Grădiniței ”Pinocchio”, din Aleea Nordului nr. 3. Sesizarea este datată 28 septembrie și nu are tonul unei nemulțumiri despre culoarea pereților sau calitatea mobilierului, ci vorbește explicit despre sănătatea și siguranța unor copii de câțiva ani.
În centrul acestei povești se află fix administrația condusă de primarul Alexandru Potor. Chiar părinții afirmă că au încercat un dialog cu conducerea grădiniței și inclusiv cu primarul, fără ca, la trei săptămâni după semnalarea problemelor, să apară o soluție pe care ei să o considere reală. Formularea din document este cât se poate de limpede: ”Am încercat un dialog cu conducerea grădiniței, inclusiv cu dl. primar Potor, însă soluțiile nu au apărut nici la 3 săptămâni de când am sesizat neregulile”. Cu alte cuvinte, nu mai vorbim despre o surpriză descoperită într-o dimineață de administrație, ci despre o situație despre care, potrivit semnatarilor, primarul fusese informat.
140 de copii, șapte grupe și un singur etaj
Imaginea descrisă de părinți este greu de împachetat în obișnuitul limbaj administrativ cu ”măsuri”, ”optimizări” și ”soluții temporare”. Potrivit sesizării, șapte grupe, însumând aproximativ 130–140 de copii, au fost concentrate pe un singur etaj, într-o suprafață extrem de restrânsă. Unele săli ar avea cel mult 20 de metri pătrați și ar trebui să primească între 15 și 22 de copii.
Problema este amplificată de faptul că aceleași încăperi nu sunt folosite doar pentru activități educative. Acolo copiii trebuie să învețe, să mănânce și să doarmă. Părinții atrag atenția că sălile au, practic, triplă funcționalitate – sală de activități, sală de mese și dormitor – și susțin că, în aceste condiții, spațiul disponibil fiecărui copil ar coborî sub cerințele pe care le statuează Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1456/2020.
Sesizarea merge până la o formulare extrem de gravă: ”Spațiul actual situat la etajul 1, în care au fost relocați copiii noștri, pune în pericol iminent viața și sănătatea acestora”, fapt care obligă DSP, ISU și celelalte instituții sesizate să intervină rapid pentru a stabili dacă situația descrisă corespunde realității și dacă sunt respectate normele legale.
În plan administrativ, contextul este cu atât mai greu de ignorat cu cât Primăria Slobozia se află în plină reorganizare a spațiilor educaționale. Pe 29 ianuarie 2026, Consiliul Local a avut pe masă, la inițiativa primarului, transferarea către ”Piticot” a dreptului de administrare asupra imobilului în care funcționase ”Pinocchio”, iar pe ordinea de zi din 30 septembrie 2026 apare deja un nou proiect inițiat de primar privind retragerea dreptului de administrare pentru imobilele ”Piticot” și ”Pinocchio” și transferarea către Școala Gimnazială ”Sfântul Andrei” din Municipiul Slobozia
Pe hârtie, clădirile se mută disciplinat dintr-o coloană administrativă în alta. Ce facem, însă, cu copiii, care nu sunt rubrici într-un tabel.
Trei compartimente sanitare pentru aproximativ 140 de copii plus personalul
Unul dintre cele mai sensibile capitole din sesizare privește condițiile igienico-sanitare. Părinții susțin că pentru aproximativ 140 de preșcolari și personalul grădiniței ar exista un singur grup sanitar format din doar trei compartimente, situație despre care afirmă că este sub standardele prevăzute pentru o unitate de învățământ acreditată.
Întrebarea lor este brutal de simplă și tocmai de aceea greu de expediat printr-un comunicat: cum se poate asigura spălarea corespunzătoare a mâinilor copiilor înainte de masă și după folosirea toaletei, în aceste condiții?
La aceasta se adaugă problema servirii mesei. Sesizarea susține că nu ar exista la nivelul unității un contract de furnizare a serviciilor încheiat în forma pe care părinții o consideră legală între furnizor și conducere și reclamă inclusiv lipsa unor circuite clare pentru hrană. Conform documentului, mâncarea ar fi depozitată înainte de servire ”pe o masă care există pe holul comun, lângă grupurile sanitare”.
Tot părinții afirmă că vesela este de unică folosință, din plastic foarte subțire, și reclamă riscul ca recipientele să se rupă sau să se îndoaie în timp ce copiii mănâncă. Sunt aspecte care trebuie verificate de instituțiile competente, însă simplul fapt că 53 de părinți ajung să le pună într-o sesizare către Prefectură arată cât de mare este ruptura dintre ceea ce administrația consideră o relocare funcțională și ceea ce familiile întâlnesc zilnic la grădiniță.
O singură cale de evacuare pentru copii și personal
Partea cea mai apăsătoare a documentului nu privește însă confortul, ci evacuarea în caz de incendiu sau cutremur. Părinții susțin că accesul și evacuarea celor aproximativ 140 de copii aflați la etaj, împreună cu personalul, se fac printr-un hol îngust, de aproximativ un metru, și pe o scară descrisă ca abruptă și foarte îngustă. Clădirea ar avea, potrivit sesizării, o singură cale de acces și evacuare.
Autorii documentului estimează că, într-o situație de urgență, aproximativ 180 de copii și personalul ar trebui să folosească aceeași ieșire și califică această configurație drept ”un pericol major de accidente zilnice și busculade în caz de forță majoră”. Dacă această situație este confirmată de ISU, atunci discuția despre cât de inspirată sau neinspirată a fost mutarea copiilor încetează să mai fie o ceartă administrativă între părinți și Primărie. Devine o discuție despre răspunderea celor care au acceptat folosirea unui asemenea spațiu pentru un număr atât de mare de preșcolari.
Iar dacă ISU constată că toate normele sunt respectate, administrația are tot interesul să prezinte public documentele și verificările care demonstrează acest lucru. Pentru moment, însă, ceea ce există este o sesizare colectivă explicită, semnată și transmisă instituțiilor statului.
Curtea de joacă: nisip și paleți de pavele
Nici când ies din clădire copiii nu par să ajungă, potrivit părinților, într-un spațiu mult mai potrivit unei grădinițe. Sesizarea afirmă sec faptul că ”Locul de joacă este inexistent”, iar în locul acestuia, în curte ar exista grămezi de nisip și paleți cu pavele, părinții susținând că spațiul este oricum insuficient pentru numărul mare de copii care trebuie scoși din săli după masa de prânz, inclusiv pentru aerisirea și igienizarea încăperilor.
Aceasta este, poate, fotografia cea mai exactă a întregii situații: administrația poate muta grădinițe prin hotărâri, poate transfera drepturi de administrare și poate produce referate, proiecte și anexe, dar la capătul tuturor acestor hârtii trebuie să existe un loc în care un copil de patru sau cinci ani să poată mânca, dormi, merge la toaletă, ieși la joacă și, în caz de incendiu, să poată fi scos rapid din clădire.
Dacă în locul acestui lucru există o scară îngustă, trei cabine de toaletă, săli transformate simultan în clasă, cantină și dormitor și o curte ocupată de nisip și paleți, atunci problema nu mai poate fi cosmetizată sub eticheta comodă de ”relocare temporară”.
53 de părinți au ajuns acolo unde administrația trebuia să ajungă înaintea lor
Listele anexate sesizării cuprind 53 de semnături, din trei grupe mari ale grădiniței. Nu este, așadar, reclamația izolată a unui singur părinte. Sunt zeci de familii care au considerat că situația este suficient de gravă pentru a se adresa oficial Prefecturii și, potrivit documentului, DSP Ialomița, ISU și Inspectoratului Școlar Județean.
Mai important însă decât numărul părinților este numărul copiilor. Potrivit propriilor cifre din sesizare, vorbim despre peste o sută de preșcolari care ajung să suporte direct consecințele unor decizii administrative pe care familiile lor le contestă în termeni extrem de serioși. În acest sens, zeci de copii sunt victimele concrete ale unei soluții administrative pe care părinții o consideră improprie și periculoasă: ei sunt cei care stau în sălile reclamate, folosesc toaletele reclamate, mănâncă acolo și ar trebui evacuați dacă se produce o urgență.
Pentru Alexandru Potor, problema nu mai poate fi tratată doar ca un exercițiu de administrare a patrimoniului școlar. Părinții afirmă că l-au informat direct și că, după trei săptămâni, soluția nu venise. Între timp, municipalitatea continuă să mute administrativ imobilele unităților de învățământ, inclusiv prin proiectul pus pe masa Consiliului Local la 30 septembrie.
Primăria poate explica de ce a ales această variantă, cine a verificat spațiul înainte de relocare, ce avize există, câți copii poate primi legal clădirea, care este capacitatea de evacuare și dacă situația grupurilor sanitare, a hranei și a spațiului exterior respectă normele. Sunt răspunsuri necesare înainte de orice verdict definitiv. Dar există și un fapt care nu mai are nevoie de interpretare: 53 de părinți au fost nevoiți să semneze o sesizare colectivă și să ceară intervenția Prefecturii pentru condițiile în care sunt ținuți copiii lor.
Iar pentru o administrație care ar fi trebuit să verifice toate acestea înainte să mute copiii, nu după ce părinții au început să bată la ușile instituțiilor, acesta este deja un eșec administrativ greu de ascuns sub vreun dosar cu șină.
