Primăria Slobozia a găsit, cel puțin pe hârtie, soluția pentru una dintre cele mai grave crize de infrastructură prin care a trecut orașul în ultimii ani: o stație de epurare complet nouă, dimensionată pentru 45.000 de locuitori echivalenți, construită cu aproximativ 4,84 milioane de euro, bani din care 85% ar urma să fie oferiți de program european pe care documentele administrației îl numesc, cu o siguranță aproape reconfortantă, ”PODD 2021–2027, Axa 3”. Numai că, atunci când scoatem promisiunea din discursul politic și o încadrăm în realitatea obiectivă de dincolo de fantasmele lui Potor, construcția începe să se topească, înainte de a fi fost turnat primul metru cub de beton: ”Axa 3”, invocată de Primărie, aparține vechiului POIM 2014–2020, și nu actualului Program de Dezvoltare Durabilă, iar mecanismul PDD, din care chipurile ar putea fi finanțată construirea unei noi stații de epurare, nu poate fi accesat de UAT Municipiul Slobozia.
Fantoma noii stații de epurare a orașului nu a fost aruncată de Potor într-o postare pe Facebook, nu este o declarație improvizată la microfon și nici o schiță aruncată pe masa unui consultant, ci a fost construită ca documentație oficială ce a stat la baza hotărârii aprobate de Consiliul Local Slobozia, document în care administrația își asumă, negru pe alb, atât cine este beneficiarul investiției, cât și de unde pretinde că vor veni banii.
Primăria se declară beneficiar, apoi invocă o finanțare destinată operatorului regional
Nota conceptuală este cât se poate de clară atunci când stabilește arhitectura investiției. La punctul 1.2 este trecut ”Ordonator principal de credite/investitor – UAT Municipiul Slobozia”, iar imediat după aceea, la punctul 1.4, apare fără echivoc ”Beneficiarul investiției – UAT Municipiul Slobozia”. Aceeași formulă este reluată în Tema de proiectare, astfel încât nu poate fi vorba despre o scăpare izolată sau despre o etichetă folosită o singură dată.
Problema apare câteva pagini mai târziu, atunci când administrația explică de unde vor veni banii și scrie: ”Fonduri europene nerambursabile – PODD 2021-2027, Axa 3 (85% din valoarea eligibilă)”, la care adaugă 13% cofinanțare națională și minimum 2% contribuție locală.
Numai că, pentru proiectele regionale de apă și apă uzată din actualul program, construcția sau reabilitarea stațiilor de epurare este într-adevăr eligibilă, însă beneficiarii apelului care folosește schema de 85% fonduri europene, 13% buget de stat și 2% contribuție locală sunt operatorii regionali de apă enumerați în Anexa 1 a Ghidului solicitantului și, separat, Primăria Municipiului București. Doar aceștia. Un municipiu precum Slobozia nu este considerat solicitant individual eligibil pentru această categorie de proiecte.
Cu alte cuvinte, cei 85% există în lumea reală a fondurilor europene, numai că nu sunt un voucher pe care Primăria Slobozia îl poate ridica de la ghișeu pentru că a scris ”PODD” într-o Notă conceptuală.
Contradicția devine aproape didactică în aceeași documentație, pentru că autorii ei nu doar că știu despre existența operatorului regional, ci îl și nominalizează. Atunci când vorbește despre terenul pe care ar urma să fie construită noua stație, Nota conceptuală precizează că acesta va fi pus la dispoziția operatorului regional S.C. URBAN S.A.
Așadar, într-o parte a aceluiași document, UAT Municipiul Slobozia este trecut drept investitor și beneficiar, iar câteva rânduri mai jos administrația recunoaște existența operatorului regional URBAN SA, adică exact tipul de entitate prin care sunt construite și promovate proiectele regionale de apă și apă uzată. În vechiul POIM, aceeași logică instituțională era deja consacrată, proiectele regionale de apă și apă uzată fiind derulate prin operatori precum RAJA, Apa Prod, Apa Canal și celelalte companii regionale.
”PODD 2021–2027, Axa 3”: un program nou cu axa programului vechi
Mai există o problemă care, pentru o documentație oficială privind o investiție de zeci de milioane de lei, nu poate fi trecută la categoria greșelilor de tastare.
Primăria scrie ”PODD 2021-2027, Axa 3”. Numai că actualul program se numește Programul Dezvoltare Durabilă – PDD, iar ”Axa prioritară 3” este formula consacrată în Programul Operațional Infrastructură Mare 2014–2020, acolo unde AP3 purta denumirea ”Dezvoltarea infrastructurii de mediu în condiții de management eficient al resurselor”, iar OS 3.2 privea tocmai colectarea și epurarea apelor uzate și alimentarea cu apă.
În actualul PDD, apelurile sunt organizate după priorități, obiective specifice și coduri de apel aferente perioadei 2021–2027, inclusiv RSO2.5 pentru sectorul apă/apă uzată; în 2026 există inclusiv apeluri adresate operatorilor regionali pentru proiecte de apă și apă uzată, nu o misterioasă ”Axă 3” a PDD care să poată fi accesată de Primăria Slobozia în formula scrisă în proiectul pe care consilierii lui Potor l-au aprobat.
Rezultatul este o formulă administrativă stranie, în care numele programului actual este lipit de arhitectura programului vechi, iar procentul de 85% este prezentat publicului și consilierilor locali în mod mincinos, ca și cum simpla existență a unei asemenea rate de cofinanțare ar însemna că Primăria are acces la bani.
Gogorița celor 25,4 milioane de lei pentru o stație complet nouă. Când cifrele se întâlnesc cu propria istorie a Sloboziei
Dacă povestea sursei de finanțare este invalidată, iată, de realitate, nici valoarea estimată pentru construcția efectivă nu ar trebui acceptată fără explicații serioase.
Proiectul estimează investiția totală la 25,4 milioane de lei fără TVA, adică aproximativ 4,84 milioane de euro, folosind cursul de 5,25 lei/euro prevăzut chiar în documentație. Pentru acești bani, Primăria nu propune schimbarea câtorva pompe și nici repararea unui bazin, ci construirea unei stații noi pentru 45.000 de locuitori echivalenți, cu treaptă mecanică, procese biologice avansate, eliminarea azotului și fosforului, decantare, dezinfecție UV, tratarea nămolului, instalații de aerare, pompe, suflante, automatizare SCADA, laborator, generator, clădiri, rețele interioare și întregul ansamblu de utilități și instalații auxiliare pe care chiar Tema de proiectare le enumeră.
Realitatea cunoscută la Slobozia începe să facă cifra de 4,84 milioane de euro foarte greu de înghițit, ca să nu spunem penibil de mincionasă. Numai proiectul actual de modernizare a treptei de aerare a Urbanului, pentru care au fost obținute fonduri europene, ajunge în jurul valorii de 2,6 milioane de euro. Nu o stație nouă, nu întreaga linie de epurare, nu clădiri, laborator, SCADA, nămol, UV și tot restul, ci o intervenție importantă asupra unei componente a stației existente.
Mai mult, în jurul anului 2010, proiectul de modernizare a epurării de la Urban, cu accent pe treapta biologică, a avut o valoare de aproximativ 6 milioane de euro, o parte dintre instalațiile realizate nemaifiind ulterior neutilizate și intrând în proces de degradare.
Astfel, Primăria Slobozia ajunge în 2026 la performanța contabilă de a estima că poate construi de la zero o stație întreagă cu aproximativ 4,84 milioane de euro, deși cu șaisprezece ani înainte modernizarea unei părți importante a stației existente costa circa 6 milioane, iar astăzi numai modernizarea unei trepte ajunge la aproximativ jumătate din prețul întregii stații promise acum.
Milioane de euro și instalații care nu mai folosesc nimănui
Slobozia nu pornește această discuție de la zero și tocmai de aceea nivelul de exigență ar trebui să fie mai mare decât într-un oraș care își construiește pentru prima dată infrastructura de epurare. Au mai existat milioane de euro investite în modernizarea stației, au existat instalații realizate numai parțial, echipamente care nu au intrat în exploatarea pentru care fuseseră gândite și componente care au ajuns să se degradeze, iar actuala criză a stației de epurare nu este rezultatul lipsei totale de investiții, ci mai degrabă al modului în care vechii manageri ai Urban, unul dintre ei, Stoicescu, fiind extrem de ”familiar” și ”familial” lui Potor, au gestionat investițiile precedente.
Tocmai de aceea, înaintea încă unui desen cu bazine noi și a încă unui procent european trecut într-un tabel, contribuabilul ar avea dreptul să afle ce s-a întâmplat cu milioanele deja băgate în vechea stație și de ce o infrastructură care a beneficiat de proiecte succesive de modernizare a ajuns din nou în situația în care soluția prezentată drept salvatoare este construirea alteia de la zero.
Urgența este reală. Finanțarea, deocamdată, este o propoziție într-un tabel
Primarul Potor și-a justificat demersul bazat pe nimic prin situația gravă a actualei stații de epurare și prin necesitatea unei soluții urgente. Tot administrația recunoaște însă că aprobarea Notei conceptuale și a Temei de proiectare reprezintă doar începutul drumului către Studiul de Fezabilitate, proiectare și pregătirea unei eventuale cereri de finanțare.
Prin urmare, ceea ce există astăzi nu este o finanțare europeană de 85% pentru noua stație de epurare, ci o intenție de finanțare, trecută într-un document oficial sub denumirea mistificată a unui mecanism european și fără demonstrarea faptului esențial că beneficiarul indicat de Primărie poate accesa în mod direct banii respectivi.
Iar când proiectul mai vine și cu o valoare de numai 4,84 milioane de euro pentru o stație complet nouă, într-un oraș în care o singură modernizare tehnologică actuală costă aproximativ 2,6 milioane de euro și unde, în urmă cu 16 ani, aproximativ 6 milioane de euro au fost cheltuite pentru modernizarea treptei biologice, povestea încetează să mai fie doar despre o greșeală de acronim și începe să fie despre cât de serios a fost fundamentată, în realitate, cea mai importantă investiție de mediu pe care administrația Sloboziei o pune astăzi pe masa publică.
Fapt de altfel evident pentru aleșii locali care au căscat ochii la ceea ce executivul municipal le-a vârât sub vot la Slobozia. Declarația, în acest sens, a liberalei Andreea Conescu (foto), este edificatoare și întregește tabloul minciunii care a primit statut de HCL la Slobozia: ” Am primit acest subiect luni pentru a fi dezbatut marti, asa cum este obiceiul cu lucrurile importante la primăria Slobozia. Am adresat mai multe întrebări in cadrul ședinței de consiliu local, nu mi s-a putut răspunde decât la o singura întrebare ce a lămurit care va fi locația presupusei viitoare stații de epurare. Am atras atenția că pe finanțarea propusă in proiect nu UAT Slobozia este eligibila, ci operatorul regional. Că avem deja două investiții în desfășurare. Ca suma propusa în tema de proiectare este mincinoasă, ca nu se poate realiza nimic cu 5 milioane de euro. Nu am primit niciun răspuns pentru că primarul și tehnoredactorul proiectului nu se aflau in sală si nimeni altcineva nu a putut răspunde celor 17 consilieri locali prezenți la ședință. Sătul de atâta dezbatere și pentru că devenea evident că am dreptate, conducătorul ședinței a pus punct “votăm și după aceea ne lămurim”. Și cred că aceste cuvinte exprimă foarte limpede cum a fost tratat subiectul în ședința de astăzi”.
Punct și niciun ”de la capăt”. Potore, lasă-ne!
Nu este nevoie de metafore pentru a verifica gogorițele primarului Sloboziei. Potor ar trebui să explice oamenilor toată aceasta gargară scriptologică, aruncată pe masa consilierilor locali pentru votul de imagine și să-și recunoască tentativa de aburire a cetățenilor Sloboziei. Până la acel moment, extrem de improbabil, formula ”PODD 2021–2027, Axa 3 – 85%” rămâne exact ceea ce este în acest moment: o sursă de finanțare scrisă doar din pix într-o hotărâre locală, lipsită de accesibilitate pentru UAT Municipiul Slobozia în forma în care a fost prezentată public.
Și, pentru o investiție care ar trebui să rezolve o problemă de mediu ce a costat deja Slobozia ani, amenzi, bani și încredere, diferența dintre ”avem o sursă de finanțare” și ”sperăm să găsim noi o finanțare” nu este o nuanță administrativă. Când vorbim de Potor este chiar povestea…
