Președintele PSD face periodic deliciul asistenței la momentul în care încearcă, mai mereu fără succes, să-și citească propriul discurs prin conferințele de presă ori la tribuna Parlamentului. Ciolacu pare întodeauna chiar mai neajutorat decât fosta sa șefă Viorica Dăncilă, cea care nu avea habar să vorbească dar măcar reușea să citească.
Punctele slabe rău ale lui Ciolacu, în afara prestației sale politice de-a dreptul penibile și a aspectului de bodyguard de Ferentari, sunt tocmai delayul neuronului năpădit de mătreață și planul comunist de școlarizare cu care se trecea clasa pe vremuri. Ciolacu își silabisește discursurile ori de câte ori are ocazia, încurcând cuvintele, stâlcindu-le, pierzând diacriticele din gură atunci când acestea lipsesc și din foaie, ba chiar având reale dificultăți în momentul în care vreun cuvânt este despărțit în silabe la capăt de rând.
Speach-ul președintelui PSD a fost primit adeseori cu hohote de râs de liberali, useriști și pesediști deopotrivă, făcându-se auzite suficiente voci care îl trimiteau pe Marcel Ciolacu să joace mai degrabă în comedii gen ”Mangalița” și ”Las Fierbinți” decât să facă figurație, la tribuna Parlamentului, în spatele luărilor de poziție ale unor oratori mai versați, de genul lui Șerban Nicolaie, Corlățean sau Victor Ponta. Lipsit de rușine și se simțul măsurii, Bobiță de la Buzău merge, însă, înainte. Ce, parcă de Dăncilă nu a râs o țară întreagă și tot nu a plecat până nu au dezlipit-o de scaun cu moțiunea?
Toti o apa si un PAMINT, Nu Ai de Unde Sa aleg, toti HOTI cioflingari, fara educati si fara patriotismo, poporul Román Nu i le le misca. nici o geana