Numai că, atunci când lista echipamentelor cumpărate este așezată lângă această justificare, apare o diferență greu de ignorat. Pachetul achiziționat de CJI este foarte coerent doar dacă îl privești ca pe dotarea unei mici redacții multimedia: aparat mirrorless, obiectiv luminos 24–70 mm f/2.8, gimbal pe trei axe, sistem audio wireless, filtre ND, carduri rapide pentru înregistrare video, baterii, trepied și o dronă DJI Mini 5 Pro în configurație Fly More Combo.
Este, cu alte cuvinte, un ansamblu foarte potrivit pentru filmări, interviuri, conferințe, evenimente, materiale de promovare, imagini pentru rețele sociale și producție video în regie proprie, practic pentru o campanie de imaginea, poate chiar și electorală, în toată regula. Este utilizabil și pentru documentarea vizuală a unor investiții sau pentru fotografierea unui șantier. Devine însă mult mai greu de explicat atunci când, pentru justificarea achiziției, instituția introduce în ecuație ”ortofotoplanurile” și utilizarea imaginilor pentru fundamentarea unor acte administrative în materia urbanismului.
De la studio multimedia la Urbanism: aceeași aparatură, o justificare mult mai ambițioasă
În răspunsul transmis solicitării de informații formulate de Radio Barikada în baza Legii 544/2001, Consiliul Județean Ialomița afirmă că necesitatea cumpărării aparaturii a fost determinată de dorința de a dezvolta ”capacitatea tehnică internă pentru documentare vizuală, monitorizare pe teren și comunicare publică”, în paralel cu reducerea cheltuielilor pentru servicii externalizate. Instituția introduce explicit printre obiective ”monitorizarea și controlul pe teren”, în domeniile Urbanism și Investiții, inspectarea de la înălțime a lucrărilor de infrastructură și verificarea disciplinei în construcții. Mai mult, CJI vorbește despre obținerea unor ”ortofotoplanuri și cadre de detaliu pentru fundamentarea actelor administrative”.
În aceeași justificare apar, firesc, și documentarea proiectelor și evenimentelor județene, comunicarea publică și promovarea turistică a unui județ care, după cum se știe, e plin de orice numai de obiective turistice nu.
Problema acestei achiziții interesante a Consiliului Județean nu este că echipamentele nu pot fi folosite în mai multe scopuri. Pot. Un aparat foto poate fotografia atât o conferință de presă, cu Pavel și Potor înotând împreună printre bacteriile Stației de Epurare de la Urban, cât și o lucrare publică de tipul ”mega-podului” de bolovani și țevi năruite de la Țăndărei. O dronă poate filma la fel de bine cucuvelele șarpantei Conacului Bolomey, cât și șoselele cu ștevie din satul Bataluri. Problema este cât de bine corespunde configurația concret cumpărată scopurilor invocate de Consiliul Județean și, mai ales, cât de solid a fundamentat instituția componenta tehnică pe care o folosește pentru a justifica investiția.
Gimbal, microfoane și filtre ND: Urbanismul de la CJI începe să semene cu o redacție video
Privit strict ca instrument de producție media, pachetul tehnic pe care CJI a dat peste 5,4 mii de euro are foarte multă logică.
Obiectivul 24–70 mm cu diafragmă constantă f/2.8 este unul dintre instrumentele clasice ale fotografiei și videografiei de eveniment și reportaj. Gimbalul în trei axe este destinat obținerii unor mișcări fluide ale camerei în timpul filmării. Sistemul audio wireless servește interviurilor, declarațiilor și prezentărilor. Filtrul ND variabil este extrem de util videografilor atunci când filmează în lumină puternică și vor să păstreze parametri constanți ai imaginii. Cardurile V60/V90 sunt asociate tocmai fluxurilor de înregistrare cu volume mari de date și bitrate ridicat.
Niciunul dintre aceste accesorii nu este inutil pentru o instituție publică. Dimpotrivă. Toate formează un kit foarte bine închegat pentru producerea de conținut foto-video. Numai că această coerență este, în primul rând, media, nu una de topografie, fotogrametrie sau inspecție tehnică specializată. De pildă, DJI Mini 5 Pro este o dronă foto-video foarte performantă. Producătorul o prezintă chiar ca ”mini camera drone”, cu senzor CMOS de un inch, fotografie de până la 50 MP, filmare 4K/60 fps HDR și 4K/120 fps. Caracteristicile sunt excelente pentru fotografie și producție video și fac din dronă un instrument foarte bun pentru documentare vizuală. Asta nu înseamnă că drona nu poate fotografia un teren sau un șantier și nici că imaginile sale nu pot fi prelucrate ulterior. Poate face ambele lucruri. Dar atunci când discuția se mută de la simpla documentare vizuală la ”ortofotoplanuri” destinate inclusiv fundamentării unor acte administrative, standardul de evaluare se schimbă.
DJI are o gamă distinctă de drone Enterprise dedicată tocmai unor asemenea misiuni. Mavic 3 Enterprise, de exemplu, este construită și promovată explicit pentru mapping și inspecții și dispune de obturator mecanic și posibilitatea utilizării unui modul RTK pentru poziționare centimetrică. Nu este doar o diferență de preț sau de etichetă comercială. Este o diferență de profil tehnic.
În achiziția CJI nu regăsim însă un asemenea ecosistem tehnic. Nu apare un sistem RTK/GNSS, nu apare o stație de referință, nu apare un software fotogrammetric dedicat și nici vreo altă componentă din care să rezulte că instituția a cumpărat un sistem specializat pentru producerea unor ortofotoplanuri cu o precizie controlată.
În schimb, găsim microfoane wireless, gimbal, filtre ND și un obiectiv foarte potrivit filmărilor și reportajului.
”Documentare tehnică riguroasă”, zice CJI, dar fără specialiști externi și fără comparații puse pe masă
Consiliul Județean precizează că specificațiile tehnice au fost realizate de Veronica Panțuru, aceeași persoană care a întocmit referatul de necesitate. CJI vorbește despre o ”documentare tehnică riguroasă”, realizată prin consultarea fișelor producătorilor, a analizelor tehnice și a unor benchmark-uri, în vederea identificării unui raport optim între calitate și preț. Numai că această ”documentare tehnică riguroasă” nu lasă, cel puțin din răspunsul comunicat nouă, prea multe urme verificabile.
Întrebat dacă au fost consultați specialiști externi sau operatori economici înaintea redactării specificațiilor, CJI răspunde, cu naturalețe, că nu. Întrebată dacă au existat studii de piață sau analize comparative care să fundamenteze alegerea produselor, instituția răspunde că ”nu a fost întocmit un studiu de piață sau o analiză comparativă distinctă”, precizând doar că estimarea valorii s-a bazat pe ofertele disponibile pe piață. Întrebat ce variante alternative au fost analizate și de ce au fost respinse, CJI recunoaște că nu există o listă formală a modelelor alternative.
De-ale CJI: analiza de piață nu există la pagina 3 dar apare la pagina 7
Pe parcursul răspunsurilor oferite solicitărilor noastre de infiormații, CJI reușește să se lovească, până la învinețire, de propriile formulări.
De exemplu pe ultima pagină, în momentul în care argumentează încă o dată eficiența achiziției, CJI afirmă că ”alegerea modelului și a configurației tehnice s-a făcut în urma unei analize de piață”. Cu toate astea, anterior, la întrebarea privind existența unei analize de piață ni se spune că nu a existat una distinctă, iar la final analiza de piață reapare, deci, ca argument pentru alegerea echipamentelor.
Evident, poate fi vorba despre o cercetare informală, care nu a fost materializată într-un document separat. Dar atunci tocmai această distincție trebuia explicată limpede: ce produse au fost comparate, ce caracteristici au fost analizate, ce surse au fost consultate și cum s-a ajuns la configurația finală.
Mai ales că instituția face o altă afirmație categorică: echipamentele din gama ”prosumer” ar oferi, spune CJI, aproximativ „80–90% din performanța unui echipament profesional dedicat”, la o fracțiune din cost. Extraordinar, ba chiar de-a dreptul copleșitor. Însă, ce să vezi, procentul vehiculat nu este însoțit și de un benchmark (deși fusesem asigurați că doamna Panțuru a stat cu ochii pe un astfel de instrument), de o analiză comparativă sau de un document tehnic comunicat nouă.
Ce nu știe, probabil, domnul Marian Pavel, și nu i-or fi spus nici necalificații angajați pe posturi de calificați prin Consiliul Județean, este faptul că, în fotografie și producție video, aparatura prosumer modernă poate livra imagini apropiate calitativ de unele sisteme profesionale, cu costuri mult mai mici, însă în cartografie și fotogrammetrie, problema nu se reduce la cât de frumoasă sau de detaliată este fotografia. Intervin precizia poziționării, erorile geometrice, metoda de achiziție, punctele de control, georeferențierea, repetabilitatea și verificarea rezultatului.
Altfel, nu rezultă din răspunsul CJI cum a fost transformat acel ”80–90%” într-o concluzie relevantă pentru ortofotoplanurile pe care instituția spune că vrea să le folosească administrativ. Dar poate vom afla de la Curtea de Conturi, sau măcar tot de la doamna Panțuru.
Oamenii lui Pavel vor să ”scape de externalizare”, dar identifică o singură externalizare în cinci ani
Mai există un paradox. Reprezentanții Consiliului Județean Ialomița susțin că unul dintre motivele achiziției este reducerea dependenței de serviciile foto-video externalizate. Numai că, atunci când am întrebat ce servicii de acest gen au fost cumpărate în ultimii cinci ani, CJI a indicat o singură achiziție: în 2021, un film profesional și o arhivă foto digitală de prezentare a județului, în valoare de 110.000 de lei, realizate de SFINX FILM.
Atenție, în același timp, CJI ne spune că, în ultimii trei ani, a realizat deja prin mijloace proprii fotografii și filmări cu ocazia tuturor activităților publice și instituționale, de la conferințe de presă și ședințe până la vizite pe teren, iar arhiva foto-video astfel acumulată depășește 1 TB.
Deci cum vine asta, domnule Președinte? Aveți 1 terra de poze și clipuri făcute, pe la tăieri de panglici, cuvântări și ceremonii, de băiatul cu camera CJI, versus o singură achiziție externă în 5 ani, și tot ”dependența” de externalizare ne-o oferiți ca pretext?
Ortofotoplanuri fără operatori nominalizați și fără cursuri stabilite
Un alt răspuns ridică aceeași problemă a fundamentării. Am întrebat cine va utiliza efectiv aparatura și ce calificări au viitorii utilizatori. CJI răspunde că echipamentele vor fi folosite de Compartimentul Mass-Media și Compartimentul Urbanism, dar că, întrucât procedura nu era finalizată, persoanele respective nu fuseseră încă nominalizate. Instituția nu putea, prin urmare, să comunice nici documente privind calificările lor. Mai mult, CJI spune că nu fusese luată încă o decizie privind eventuale cursuri de instruire.
Pentru utilizarea unui aparat foto la o conferință de presă, acest lucru nu reprezintă o problemă deosebită. Pentru producerea unor ortofotoplanuri invocate drept suport pentru acte administrative, întrebarea este însă cu totul alta: cine le produce, prin ce metodă, cu ce software, cu ce nivel de precizie și cine verifică rezultatul?
Răspunsul CJI nu spune.
Un aparat de 57.200 de lei exista deja. De ce nu mai era suficient? CJI nu răspunde
Consiliul Județean recunoaște că deține un aparat cumpărat în 2019, cu o valoare de inventar de 57.200 lei (deci dublu față de investiția recentă), care este folosit și va continua să fie folosit.
Întrebarea noastră solicita și explicația pentru care aparatura existentă nu mai era suficientă. Răspunsul nu oferă această explicație. Nu comunică modelul aparatului și nici configurația lui, ci doar faptul că acesta există și rămâne în utilizare.
Întrebi dacă există calificare. CJI îți spune că nu-i cerută de lege
Același stil apare în mai multe puncte ale adresei: în locul informației punctuale cerute este oferită uneori o explicație despre motivul pentru care informația nu ar fi esențială. Când am întrebat dacă persoana care a elaborat specificațiile deține pregătire atestată în fotografie, videografie ori producție multimedia, CJI nu răspunde cu ”da” sau ”nu”. Instituția ne explică în schimb că legislația achizițiilor publice nu obligă persoana respectivă să dețină asemenea calificări. Este posibil ca legea să nu impună o diplomă. Dar întrebarea noastră nu era dacă diploma este obligatorie, ci dacă există.
Când am solicitat componența comisiei de recepție, CJI ne-a comunicat actele prin care aceasta a fost numită și modificată, fără să enumere în răspuns persoanele din comisie.
Când am întrebat despre procedurile interne pentru utilizarea și predarea aparaturii, răspunsul a fost că aceasta va fi dată în responsabilitatea persoanelor desemnate ”cu respectarea procedurilor interne”, fără identificarea procedurilor respective.
Iar când am întrebat cum va fi prevenită utilizarea echipamentelor în interes personal, instituția a răspuns că vor fi folosite ”metodele de contorizare incluse în echipamentele achiziționate”. Nu este explicat ce înseamnă această contorizare și nici cum poate ea preveni, de exemplu, utilizarea în afara serviciului a unui obiectiv, a unui microfon wireless sau a unui gimbal.
CJI e foarte precis când laudă achiziția și mult mai vag când trebuie s-o demonstreze
În ansamblu său, răspunsul CJI are o particularitate: este foarte categoric acolo unde trebuie demonstrată oportunitatea achiziției și mult mai puțin precis acolo unde i se cer documentele, cifrele și comparațiile care ar trebui să susțină această oportunitate.
Instituția vorbește despre ”documentare tehnică riguroasă”, dar nu prezintă o analiză comparativă. Vorbește despre raport optim calitate-preț, dar nu arată modelele comparate. Spune că echipamentele prosumer oferă 80–90% din performanța celor profesionale, fără să indice sursa acelui procent. Vorbește despre economii față de externalizare, fără să prezinte valoarea anuală a serviciilor care ar fi trebuit externalizate. Invocă amortizarea rapidă, deși nu stabilise câte materiale va produce anual. Invocă ortofotoplanurile, dar nu identifică utilizatorii, metodologia, software-ul sau infrastructura tehnică necesare producerii lor.
La final rămâne întrebarea simplă: sistem de Urbanism sau studio multimedia?
Un mirrorless, un 24–70 f/2.8, filtre ND, gimbal, microfoane wireless, carduri rapide și o dronă Mini 5 Pro descriu foarte convingător un sistem modern de producție multimedia. Este un kit cu care poți filma președintele Consiliului Județean, poți lua un interviu, poți realiza un clip de promovare turistică, poți filma un eveniment, poți produce imagini spectaculoase cu drona și poți alimenta constant site-ul și rețelele sociale ale instituției. Poți, fără îndoială, să fotografiezi și un șantier.
Dar între fotografia aeriană a unui șantier și un ortofotoplan utilizat pentru fundamentarea unui act administrativ există o diferență tehnică pe care răspunsul Consiliului Județean Ialomița nu o explică.
Achiziția nu demonstrează, prin ea însăși, o neregulă. Demonstrează însă ceva mai simplu și verificabil: echipamentele cumpărate se potrivesc aproape perfect unei activități de producție foto-video și promovare, se potrivesc rezonabil unei activități de monitorizare vizuală a investițiilor, dar justificarea devine mult mai fragilă în momentul în care instituția încearcă să transforme același kit într-un sistem tehnic pentru ortofotoplanuri și fundamentarea actelor administrative.
Iar răspunsul oficial al CJI, în loc să clarifice această diferență, o face și mai vizibilă.
