Un ialomițean îi scrie despre apa pe care oamenii o plătesc, dar pe care nu au încredere s-o bea, și despre problemele cu gunoiul. Deputatul îi răspunde că el este parlamentar, se ocupă ”cu totul altceva” și ”nici apa, nici gunoiul nu au absolut nicio legătură cu activitatea” lui. Ba îi mai și explică omului, cu o metaforă de Bora, că a veni la el cu probleme din astea e ca și cum te-ar durea măseaua și te-ai duce la oftalmolog.
Numai că alegătorul nu s-a dus la oftalmolog. S-a dus la omul pe care îl votase. Sau pe care, cel mai sigur, Ialomița l-a trimis în Parlament tocmai ca să-i reprezinte pe ialomițeni.
Răspunsul lui Țintă este cu atât mai cinic și mai penibil cu cât el vine după recentul protest în care Slobozia profundă a ieșit în stradă pentru problemele ei vechi, stringente și la fel de profunde. Aer curat, neotrăvit de gunoaie, și apă potabilă. Oamenii au ajuns în stradă pentru lucruri elementare, iar unul dintre parlamentarii județului le explică doct că asemenea mărunțișuri administrative nu sunt treaba lui.
Sigur, lui Țintă nu i-a cerut nimeni nici să repare Urban-ul jefuit cu anii de colegii lui de Partid, nici să decolmateze conductele de canalizare, să spele pubelele de la AdiEco sau să umble cu aparatul, la Clean Tech, după hidrogen sulfurat, pe unde nu știe drumul Ghiauru. Dar poate întreba miniștri, poate face interpelări, poate cere controale, poate pune presiune instituțională și poate transforma problemele comunității care l-a ales în probleme politice.
Asta înseamnă reprezentare. Altfel, Fane, pe cine și ce mai reprezinți tu? Cu ce probleme ale ialomițenilor îți mai dai voie să ai legătură, ca ilustru deputatul de Ialomița?
Probabil cu acelea care nu există. Pentru că toate problemele reale au, tehnic, câte o instituție direct responsabilă să le gestioneze și să le rezolve.
Aceasta este, însă, exact rațiunea pentru care politica ar trebui să existe deasupra organigramei: cineva trebuie să reprezinte interesul general al comunității atunci când instituțiile administrației eșuează, se bâlbâie, își pasează hârtii sau se rătăcesc pe drumul anevoios care desparte Avicola de Diami și Vivani de Clean Tech.
Un deputat nu este ales doar să voteze disciplinat în sala Parlamentului și apoi să publice fotografii și texte AI despre ”activitatea desfășurată”. Este ales de undeva. Țintă, de pildă, este deputat ales în Ialomița. Iar Ialomița nu este o circumscripție abstractă desenată pe o hartă electorală. Este formată și din slobozenii care beau apa, respiră aerul, plătesc facturile și suportă gunoiul despre care domnia sa tocmai a explicat că nu are ”absolut nicio legătură” cu activitatea sa.
Aici este, de fapt, întreaga tragedie, ambalată într-un comentariu de Facebook. Cetățeanul încă mai crede că alesul este reprezentantul lui. Alesul îi explică faptul că este, în esență, doar reprezentantul atribuțiilor sale.
Iar între cei doi rămâne Ialomița. Cu apa ei. Cu gunoiul ei. Cu aerul pentru care oamenii au ajuns să protesteze.
În campanie, politicienii au legătură cu toate: apa, drumurile, spitalele, școlile, agricultura, salariile și viitorul copiilor. După ce intră în Parlament, descoperă subit fișa postului și competențele altora.
Apa? Nu-i treaba lor. Gunoiul? Nu-i privește, firește. Aerul? Probabil că nici acesta.
Fapt pentru care ar trebui să ne spună deputatul Ștefan Țintă ce anume din viața oamenilor care l-au trimis în Parlament mai este treaba lui. Pentru că voturile lor, curios, au fost. Și, pentru ele, Fane n-a trimis pe nimeni la oftalmolog…
P.S: Pionico, ai legătura, țață, pentru un drept la replică, pe factură de la PSD…
