Jurnalistul Gideon Rachman amintește că puțini credeau, la începutul anului 2022, că Rusia va lansa o invazie la scară largă împotriva Ucrainei. Înainte de declanșarea războiului, fostul șef al serviciilor de informații australiene i-a mărturisit secretarului de stat american Antony Blinken: „Nu pot să cred că purtăm această conversație în secolul XXI”.
Au trecut mai bine de patru ani de când Putin și-a lansat „operațiunea militară specială”. În tot acest timp, expresia „Al Treilea Război Mondial” a devenit tot mai prezentă în discursul liderilor politici. Grupul Internațional de Criză a numărat recent 65 de conflicte în curs de desfășurare în întreaga lume, cel mai ridicat număr de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace.
Donald Trump l-a acuzat pe Volodimir Zelenski că „se joacă cu Al Treilea Război Mondial”, în timp ce liderul ucrainean a avertizat că omenirea trebuie să decidă „dacă vrem să-l oprim pe Putin” sau dacă acceptă „începutul unui al treilea război mondial”.
Temerile nu se limitează însă la Europa. Liderul chinez Xi Jinping avertizează frecvent asupra pericolului unei confruntări între SUA și China, în timp ce Beijingul continuă să își extindă puterea militară și să crească presiunea asupra Taiwanului. Sub conducerea lui Jinping, China a alocat sume uriașe pentru armata sa. În prezent, are o marină mai mare decât cea a Statelor Unite. De asemenea, Beijingul sporește constant presiunea militară și politică asupra Taiwanului, pe care a promis să îl cucerească prin forță, dacă va fi nevoie.
Autorul consideră că actuala perioadă este marcată de ascensiunea unor lideri care promovează o viziune bazată pe raportul de forțe, mai degrabă decât pe regulile internaționale. În acest context este citată declarația lui Stephen Miller, consilierul principal al lui Trump, care a afirmat că lumea este „guvernată de putere, de forță și de capacitatea de a impune voința”.
În linii mari, un război mondial ar avea două caracteristici definitorii, scrie Financial Times. Prima ar fi că cele mai puternice națiuni din lume ar trebui să se afle în conflict direct – așa cum a fost cazul în primul și al doilea război mondial. A doua este că acel conflict ar trebui să se întindă pe mai multe continente.
Până în prezent, niciunul dintre aceste praguri nu a fost depășit. Cu toate acestea, posibilitatea a existat mereu. Războiul hibrid purtat de Rusia împotriva susținătorilor europeni ai Ucrainei — incluzând sabotaje, incendieri și asasinate — sporește considerabil riscul unei escaladări accidentale. După cum spunea anul trecut Friedrich Merz, cancelarul german: „Nu suntem în război, dar nici nu mai suntem în pace”.
Dar s-ar putea transforma războiul ruso-ucrainean într-un conflict cu adevărat global? În viziunea unora dintre participanți, el a și devenit unul. Când trupele nord-coreene au sosit pe linia frontului pentru a-i sprijini pe ruși în lupta lor împotriva Ucrainei, Zelenski a calificat această evoluție drept „primul pas către un război mondial”. Războiul dintre SUA și Iran s-a suprapus, de asemenea, cu conflictul ucrainean. Se crede pe scară largă că iranienii au primit asistență din partea Rusiei în vizarea bazelor americane din Orientul Mijlociu. Între timp, Ucraina și-a oferit expertiza în războiul anti-dronă statelor din Golf.
„Axul adversarilor”, unit de opoziția față de ordinea internațională dominată de SUA
Financial Times atrage atenția și asupra apropierii dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, considerate de unii oficiali occidentali un posibil „ax al adversarilor”. Cele patru țări ale axei sunt unite prin nemulțumirea lor față de ordinea mondială de securitate condusă de SUA.
Rusia resimte extinderea NATO și dorește ca alianța să fie împinsă înapoi. Iranul a atacat baze militare americane în Orientul Mijlociu. Coreea de Nord amenință Coreea de Sud, care se bazează pe SUA pentru protecție. China revendică Taiwanul și cea mai mare parte a Mării Chinei de Sud ca teritoriu propriu – și pare hotărâtă să disloce SUA în calitate de putere dominantă în Pacific. Mark Rutte de la NATO a discutat frecvent despre ideea că China și Rusia ar putea lansa ofensive militare coordonate în Asia și Europa în același timp.
Unul dintre cele mai mari pericole este incertitudinea privind angajamentele de securitate ale marilor puteri, mai arată analiza.
Financial Times se întreabă dacă Statele Unite ar interveni astăzi pentru apărarea statelor baltice, a Poloniei sau a Taiwanului și avertizează că tocmai astfel de neclarități au precedat izbucnirea marilor războaie ale secolului trecut.
Analiza se încheie cu un avertisment: liderii de la Beijing și Moscova trebuie să decidă dacă garanțiile de securitate oferite de Statele Unite și NATO reprezintă în continuare angajamente de neclintit sau doar „o simplă bucată de hârtie”.
Concluzia analizei este una sumbră: pacea mondială ar putea depinde de răspunsurile pe care liderii lumii le vor da acestor întrebări în următorii ani.
