Actuala criza mondiala generata de pandemia coronavirusului a scos la suprafata aspecte de-a dreptul socante pe care omenirea le-a neglijat secole intregi. Presa, guvernantii si, in general, cadrele responsabile cu bunul mers al unei societati se zbat, gandesc si iau masuri doar pentru cei care sunt vizibili si conteaza in ziua votului.
Se striga de dimineata si pana seara pe toate posturile de radio si televiziune, in ziare, piete si reviste ca, pentru a stopa raspandirea virusului ucigas, este obligatoriu sa stam izolati in casa.
Nimeni insa nu s-a gandit la oamenii strazii pentru care casa este trotuarul, canalul, boschetul sau umbra unui stalp de beton. Daca unul singur dintre acesti semeni ai nostri a fost lovit de necaz ganditi-va cat de repede ii poate infesta si pe altii ca el sau pe oricine ii iese in cale.
“Urla sefii aia mari ca toti oamenii trebuie sa stea in casele lor ca sa nu ia coronavirusul. Da’ pe noi, oamenii strazii, cine ne izoleaza in niste case adevarate? Poate Prefericitu’, în garsoniera aia uriasa si aurita de lângă Parlament, ca asa ar fi crestineste la vremuri de restriste, nu? Io dorm intr-o cutie de televizor in care abia imi incap picioarele, capu’ imi ramane afara. Daca tusesc si imbolnavesc pe cineva nu vreau sa avem discutii”, s-a plans Marian, un om al strazii din zona Garii de Nord, venit în aceasta dimineața, cu alți 30 de colegi de suferinta, sa protesteze în rețeaua de canalizare a Guvenului.
