În ultimul timp văd leoparda urbană cam peste tot şi asta mă sperie de moarte, că-mi pare că răul se multiplică întocmai ca într-un film american de groază. Îl ştiţi sigur, e ăla cu păpuşile alea urâte, cu gura spurcată, din cauza căruia eu am aruncat toate păpuşile Arădeana din casă, că începuseră să se uite chiorâş la mine.
La început am crezut că-i una singură şi mă minunam că mi-o tot scoate în cale coincidenţa fioroasă. La o privire mai atentă mi-am dat seama că existau variaţii discrete ale nuanţei de ruj, ale ojei sau ale mersului pe platformele înalte şi-am înţeles că sunt mai multe, Dumnezeu să ne aibă în pază!
Curioasa creatură iese din tainicele-i aşternuturi cam la ora la care oamenii muncii cască, cu ochii aţintiţi pe ceasul care le arată că-i despart 50 de minute de drumul spre casă. Tencuitul, pilitul ghearelor şi al dinţilor cu care curând îşi va ţine strâns prada, alegerea veşmintelor pentru ieşitul în oraş durează până la două ore, şi eu nu mă sfiesc să recunosc că nici nu-i mult. Dar asta doar pentru că îmbrăcatul în sine durează mai puţin decât dezbrăcatul de pijamale, şi dacă nu e sâmbătă, şi deci nu e zi de îmbăiere generală, duşul n-o să-i răpească nici el minute preţioase, în sensul că n-o să-l facă…
Şi mare dreptate are, ce sens ar avea dacă tot se murdăreşte fata?! Oricum, să fim serioşi, când ea e atât de apetisantă, cine-o să aibă timp sau chef să observe tivul descusut, unghiile murdare de la picioare (că acrilicele-i de la mâini n-au unde să se murdărească, doar nu vă aşteptaţi să fie vreo casnică), bluza doar puţin pătată de parfum (desigur) proaspăt scoasă din malaxor sau călcâiele crăpate ca ale unui bătrân agricultor??
În fine, dacă ajunge în Centrul Vechi cu STB-ul, asta e doar pentru că e „între relaţii“, altfel ar avea măcar bani de un taxi. E un spectacol să o vezi, în sfârşit, în elementul ei, aşteptând să fie servită, în timp ce trage cu foame din ţigara ţinută cu unghiile care pot fora la orice adâncime după un sentiment pur şi profitabil, visând la traiul bun departe de România asta insuportabilă care-o face să-şi dea genele false peste cap, un loc unde nu există deloc dreptate, că viaţa nu e deloc uşoară nici măcar pentru o fată cochetă şi superbă cum e ea, că doar aici prind viaţă mioriticele contraste, nu-i aşa??
Că vorba aia, pe afară-i vopsit gardul şi-năuntru…
