Documentul, semnat din încredințarea Preasfințitului Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, este adresat Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Ialomița, iar Instituția Prefectului Ialomița și Consiliul Județean Ialomița sunt introduse în corespondență ”spre știință”, ceea ce înseamnă că Episcopia le face părtașe la responsabilitatea administrativă privind situația de mediu din municipiu.
Încă din primul paragraf, tonul este categoric. Episcopia vorbește despre ”un puternic semnal de alarmă” privind perpetuarea emisiilor de substanțe necunoscute în atmosferă, manifestate prin ”mirosuri pestilențiale, extrem de neplăcute și din ce în ce mai amplificate ca timp și intensitate”.
Mai mult, instituția bisericească precizează că nu este vorba despre o situație nouă, ci despre una reclamată în repetate rânduri: ”Acest mesaj se adaugă numeroaselor noastre sesizări transmise instituției dumneavoastră în ultimii ani (…), sesizări care, din păcate, nu au fost urmate de reacții eficiente în ceea ce privește eliminarea cauzelor generatoare de poluare.”
Cu alte cuvinte, Episcopia acuză explicit lipsa unor măsuri eficiente și transmite că ani de sesizări nu au produs rezultatul pe care cetățenii îl așteptau: eliminarea surselor de poluare. Documentul invocă apoi articolul 35 din Constituția României, care garantează dreptul fiecărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, pentru a aminti autorităților că nu discută despre un moft al comunității, ci despre un drept fundamental.
Episcopia Sloboziei și Călărașilor, mesaj dur și apăsat
Episcopia amintește Gărzii Naționale de Mediu că are toate instrumentele legale pentru a controla activitățile poluatoare, pentru a aplica sancțiuni și chiar pentru a dispune suspendarea sau încetarea activităților care produc poluare. Tocmai de aceea, făcând referire în mod evident și la Primăria Slobozia, Episcopia afirmă că este ”de neînțeles lipsa de eficiență a organelor abilitate în eliminarea cauzelor mirosurilor pestilențiale din Municipiul Slobozia”.
Urmează una dintre cele mai grele acuzații formulate într-un document oficial venit din partea Episcopiei: ”Constatăm încă o dată că în acest oraș dreptul constituțional la mediu sănătos și curat rămâne doar o lozincă, fiind încălcat ani în șir, cu tolerarea de către autorități ale statului din domeniul protecției mediului și a sănătății populației.” Prin această formulare, Episcopia nu critică doar Garda de Mediu, ci pune sub semnul întrebării eficiența întregului mecanism administrativ care trebuia să protejeze comunitatea. Iar faptul că adresa este transmisă și Prefecturii, și Consiliului Județean arată că instituția bisericească consideră că responsabilitatea nu poate fi limitată la un singur actor.
În partea a doua a documentului, tonul devine aproape interogatoriv. Episcopia întreabă direct care este orizontul de timp până la care cetățenii vor trebui să suporte această lipsă de activitate eficientă, când vor fi eliminate cauzele mirosurilor insuportabile din Slobozia, când se va putea respira un aer curat în municipiu și când își vor exercita autoritățile în mod concret atribuțiile legale pentru eliminarea factorilor poluatori?
Totodată, documentul critică ceea ce numește ”măsuri birocratice, ineficiente și de fațadă”, solicitând Gărzii Naționale de Mediu să depășească simpla enumerare a unor măsuri administrative și să adopte decizii care să elimine efectiv sursele de poluare.
Finalul adresei este, la rândul său, un avertisment fără echivoc. Episcopia arată că mesajul reprezintă ”un puternic semnal de alarmă înainte de a sesiza organele abilitate pentru cercetarea lipsei măsurilor eficiente de rezolvare a acestei grave situații”, sugerând că, în lipsa unor măsuri concrete, demersurile vor continua și pe alte căi instituționale.
Ce spune, dincolo de slovă, mesajul PS Vincențiu
Tradus din limbajul sobru și protocolar al unei adrese oficiale, mesajul Episcopiei este devastator. Garda de Mediu Ialomița este acuzată că, deși dispune de toate pârghiile legale necesare, nu a reușit să elimine cauzele poluării care afectează municipiul Slobozia. În același timp, prin introducerea Instituției Prefectului și a Consiliului Județean Ialomița în circuitul oficial al documentului și prin referirile la tolerarea fenomenului de către autorități, Episcopia transmite că responsabilitatea este una comună, iar inacțiunea nu mai poate fi justificată.
Documentul nu folosește expresia ”joc de glezne”. Nici nu avea nevoie. Din economia întregului text rezultă limpede concluzia că instituția bisericească reproșează autorităților ani de reacții insuficiente, măsuri fără efect și o incapacitate de a rezolva o problemă care afectează direct sănătatea zecilor de mii de locuitori ai municipiului.
Faptul că un asemenea mesaj vine din partea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor schimbă fundamental datele dezbaterii publice. Nu mai este doar vocea unor cetățeni nemulțumiți sau a unor organizații de mediu. Este poziția oficială a uneia dintre cele mai importante instituții ale județului, care spune răspicat că dreptul constituțional al oamenilor la un mediu sănătos a rămas, în Slobozia, doar o promisiune pe hârtie și că autoritățile chemate să-l garanteze au eșuat, până în prezent, să îl transforme în realitate.
