Diferența devine și mai vizibilă în comparație cu țările din vestul și nordul Europei. În Olanda, de exemplu, media este de 31,9 ore pe săptămână, cea mai scurtă săptămână de lucru din Uniunea Europeană. Asta înseamnă că un angajat român lucrează, în medie, cu aproximativ șase ore mai mult pe săptămână decât un angajat olandez, dar în condițiile unei economii cu o productivitate mult mai redusă.
Paradoxul ar trebui să deranjeze: România muncește mult, dar produce mai puțină valoare economică pe oră lucrată. Potrivit unei analize citate de presa economică, un angajat român generează aproximativ 20 de euro pe oră lucrată, față de 46 de euro pe oră la nivelul mediei europene. Diferența nu ține de capacitatea oamenilor, ci de sistemul în care lucrează: mai puțină digitalizare, investiții insuficiente, infrastructură slabă și procese economice mai puțin eficiente.
România a recuperat mult în ultimele decenii, iar productivitatea a crescut într-un ritm mai rapid decât media europeană. Progresul există, dar decalajul rămâne important. Creștem, însă nu suficient de repede pentru a închide diferența față de economiile dezvoltate. Între timp, costul acestui decalaj este suportat zi de zi de angajați: prin ore multe, salarii mai mici și o calitate a vieții care nu se apropie de cea din statele vestice.
Datele Eurostat arată și o altă problemă. Rata de ocupare în România a fost, în 2024, de 69,5%, sub media Uniunii Europene, de 75,8%. Cu alte cuvinte, nu doar că românii care lucrează muncesc mult, dar și proporția celor integrați în piața muncii rămâne mai mică decât în multe state europene. Povara cade astfel pe o categorie mai restrânsă de angajați, fără ca efortul să fie compensat prin servicii publice mai bune sau prin salarii comparabile cu cele din vest.
A munci mult nu înseamnă automat a munci eficient și nu înseamnă automat a trăi mai bine. România rămâne competitivă prin costuri salariale reduse, dar acest avantaj se erodează în lipsa unui salt real de productivitate. Modelul economic bazat pe ore multe și salarii mici are o dată de expirare.
Semnele sunt deja vizibile: tinerii pleacă, forța de muncă se subțiază, iar companiile se confruntă tot mai des cu lipsa personalului calificat. Nicio oră suplimentară nu poate compensa lipsa investițiilor, a digitalizării și a politicilor publice care să transforme munca multă în venituri mai mari și într-o viață mai bună.
