A venit iar luna lui Marte, ploioasă de parcă ar cânta-o Alifantis şi cu neplăcerile cunoscute: două zile dedicate femeilor, plus babele din care, cică, trebuie să ne alegem una. De parcă ar lua cineva azi vreo babă, când numai moşii sunt eligibili, în cazul dotărilor corespunzătoare din cont.
Eu, una, înţeleg sfâşierile masculine în această perioadă; să-ţi rupi din tainul tainic de bere pentru nişte chiciuri, numite exagerat-poetic „mărţişoare“ şi „vestitori ai primăverii“, e o suferinţă excedându-le de multe ori pe ale tânărului Werther, acelea nerepetându-se ciclic, precum copiile topârcene. De 1 Martie rezolvarea e facilă, îndeosebi dacă faci ca un mărţişor de anul trecut să pară ceva de actualitate. Problemele vin pe data de 8, ca zi ţinând sigur de cea mai a dracului babă din calendar. Orice ai cumpăra, cadourile primite de prietenele ei vor fi mereu alegeri lăudabile faţă de a ta. Se ştie, bărbaţii sunt experţi ai inspiraţiei doar în perioada de probă; odată văzuţi sacii în teleguţă, priceperea li se mută brusc spre schemele fotbalistice, studiate pe etichetele multor sticle cu spume la gură.
Nu vreau să insist, să nu pară că aş cunoaşte situaţia altfel decât din auzite. Spuneam anterior, sunt mai înţelegătoare decât ar putea-o arăta o femeie în toate minţile. Pentru că eu, de exemplu, de-aş primi 20 de parfumuri scumpe, tot m-aş duce a doua zi să cumpăr unul care să mă prindă cu adevărat. Recunosc: noi, femeile, suntem rele şi imposibil de mulţumit mai mult de o zi. Dar măcar prefăceţi-vă că încercaţi, nu uitaţi cât ne străduim noi să ne iubim soacrele, babele voastre preferate, din luna lui Marte până la moarte!
