Rezultatul a fost publicat la începutul lunii septembrie și pune capăt, cel puțin administrativ, uneia dintre cele mai lungi perioade de provizorat din istoria recentă a IPJ Ialomița. Dobre nu a avut contracandidat, dar a trebuit să obțină nota minimă prevăzută pentru promovarea concursului. A obținut-o și, după formalizarea numirii, va ocupa pe perioadă nedeterminată postul pe care până acum îl exercita temporar.
Deși pare o banalitate administrativă, în realitate, situația de la Ialomița ajunsese aproape o excepție…
Din 2020, șeful Poliției ialomițene venea cu termen de expirare
Ultimul inspector-șef care ocupase efectiv postul în urma unui concurs fusese Cristian Ivan. Acesta câștigase concursul în noiembrie 2018 și a condus IPJ Ialomița până pe 25 mai 2020, când a fost mutat la Direcția Ordine Publică a Inspectoratului General al Poliției Române. De acolo începe lunga perioadă a improvizației instituționalizate.
În locul unei conduceri stabilite prin concurs, Poliția Română a început să trimită la Slobozia șefi cu mandate temporare sau să lase conducerea pe mâna unor ofițeri din interior, prin împuternicire ori exercitarea atribuțiilor. Mircea Ion Rus a venit detașat de la Cluj. După el a urmat Raul Belciug, apoi Sebastian Savu, Mihai-Adrian Aldea, din nou Savu, Daniel-Alexandru Radu, iar Savu, Anton-Cristian Gheorghe, Cătălin Georgescu, iarăși Savu și, în cele din urmă, Mihai Dobre.
Nu toți au avut exact același statut juridic, iar unii au fost doar soluții pentru perioadele dintre două împuterniciri. Imaginea de ansamblu rămâne însă aceeași: din mai 2020 până în 2026, comanda unuia dintre cele mai importante servicii publice din județ a fost administrată aproape continuu ca o situație provizorie.
Unii șefi au stat ani, alții luni, iar alții aproape cât să afle unde este cafetiera din cabinet
Deși provizoratul trebuia să fie excepția, la Ialomița improvizația a devenit metodă de management, chiar dacă legea nu a inventat împuternicirea pentru a crea șefi etern provizorii. Dimpotrivă. Împuternicirea este definită drept exercitarea temporară a atribuțiilor unei funcții de conducere. Perioada este de maximum șase luni și poate fi prelungită pentru cel mult alte șase, interval în care trebuie organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului vacant.
Numai că la IPJ Ialomița problema nu a fost că același om a stat șase ani împuternicit. Sistemul a găsit o formulă mult mai elastică: s-au schimbat oamenii și formele administrative, în timp ce postul a rămas fără titular. Așa se explică paradoxul unei instituții care avea întotdeauna pe cineva la comandă, dar ani întregi nu avea un inspector-șef instalat definitiv prin concurs.
Iar efectul unui asemenea sistem nu trebuie căutat neapărat într-un scandal punctual. Este suficientă însăși precaritatea managerială. Un șef care știe că peste câteva luni poate pleca printr-o simplă decizie a structurii superioare nu are aceeași poziție instituțională cu un șef care și-a câștigat postul și are perspectiva unui mandat managerial real. Provizoratul lung produce inevitabil dependență față de cei care îl acordă și îl pot întrerupe.
Două concursuri și patru note sub 6
Ar fi nedrept să spunem că timp de șase ani nimeni nu a încercat să organizeze concursuri. Au existat. Problema este că s-au terminat prost.
În ianuarie 2023, patru ofițeri s-au înscris pentru șefia IPJ Ialomița. La examen s-au prezentat doar doi. Un candidat a obținut 5,77, celălalt 4,50, în condițiile în care nota minimă pentru promovare era 7. Ceilalți doi înscriși nu s-au mai prezentat.
Postul a rămas vacant și roata împuternicirilor a continuat să se învârtă. În 2024 s-a încercat din nou. Cinci intenții de candidatură, trei dosare validate și, în final, numai doi oameni prezenți la interviul decisiv. Rezultatele au fost și mai greu de ignorat: 5,88 și 2,90.
Sebastian Savu (foto), aflat atunci la conducerea inspectoratului și cu dosarul validat pentru concurs, nu s-a mai prezentat la probă. Și, din nou, în locul unui titular a urmat încă o serie de soluții temporare.
Este poate cea mai bună fotografie a celor șase ani: IPJ Ialomița nu a dus lipsă de oameni care să ocupe biroul inspectorului-șef, ci de un om care să reușească să ocupe postul în urma procedurii normale.
2024, anul în care șefii s-au schimbat aproape odată cu anotimpurile
Apogeul instabilității a venit în 2024. Mihai-Adrian Aldea a plecat după aproximativ un an de conducere, Sebastian Savu a revenit temporar, apoi a fost adus Daniel-Alexandru Radu, a cărui împuternicire a durat doar câteva săptămâni. Savu a revenit iar, după care IGPR l-a trimis la Slobozia pe Anton-Cristian Gheorghe, șeful Oficiului Național pentru Protecția Martorilor, pentru o perioadă extrem de scurtă, în plin sezon electoral.
A urmat Cătălin Georgescu, venit de la conducerea Direcției de Ordine Publică din IGPR. Nici el nu a apucat să transforme interimatul într-o poveste mai lungă: la începutul lui 2025 s-a pensionat. Iar comanda s-a întors, previzibil, la Sebastian Savu.
S-a ajuns astfel la o situație aproape absurdă: adjunctul IPJ devenise piesa fixă a instituției, în timp ce inspectorii-șefi se schimbau deasupra lui. Oare de ce?..
Mihai Dobre, de la împuternicit la șef cu examen
Mihai Dobre (foto) a intrat în această poveste pe 20 octombrie 2025. Venea de la IPJ Tulcea, unde ocupase prin concurs funcția de adjunct și unde condusese anterior Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate. La Ialomița a venit însă după rețeta deja clasică: prin împuternicire. Diferența este că, de data aceasta, povestea nu s-a mai terminat cu o altă hârtie de prelungire și cu încă un nume pus temporar pe ușa cabinetului.
Postul a fost scos la concurs în 2026, examenul a fost organizat pe 25 august, iar Mihai Dobre a fost declarat admis. Nu a avut contracandidat, ceea ce nu transformă concursul într-o competiție spectaculoasă, dar nici nu anulează elementul esențial: după două concursuri încheiate fără niciun candidat capabil să treacă pragul de promovare, de data aceasta există un candidat declarat admis pentru ocuparea funcției.
După șase ani, IPJ Ialomița revine astfel la ceea ce, într-o instituție normală, ar trebui să reprezinte banalitatea: un inspector-șef care nu mai depinde de următoarea împuternicire pentru a ști dacă va fi și peste câteva luni în același birou.
Șase ani pentru a ajunge din nou la normalitate
Numirea lui Mihai Dobre nu trebuie prezentată drept vreun miracol administrativ. Organizarea unui concurs pentru ocuparea unei funcții vacante de conducere nu este o performanță a statului, ci funcționarea lui normală.
Știrea adevărată este că, la IPJ Ialomița, această normalitate a avut nevoie de șase ani ca să revină. Șase ani de șefi veniți și plecați, de împuterniciri, detașări, desemnări și adjuncți care preluau comanda când următorul titular temporar își termina stagiul. Șase ani în care două concursuri s-au terminat fără câștigător și în care instituția a demonstrat că poate funcționa foarte mult timp cu provizoratul ridicat la rang de sistem.
Mihai Dobre a trecut concursul. De aici înainte va avea avantajul pe care mulți dintre predecesorii săi din ultimii ani nu l-au avut: stabilitatea funcției. Și tocmai de aceea, odată cu sfârșitul scuzei interimatului, începe partea mai importantă: responsabilitatea pentru ceea ce va face, de acum înainte, cu ea.
