Proiectul le permite companiilor să transfere în facturile clienților cheltuielile pe care le au cu securitatea cibernetică.
Proiectul de lege a trecut de comisiile de specialitate din Camera Deputaților, cameră decizională, și va merge la votul din plen.
Potrivit documentul, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) va stabili reguli tehnice de securitate cibernetică în sectorul energiei electrice printr-un ordin emis de instituție.
DNSC urmărește implementarea strategiilor de securitate cibernetică ale companiilor din energie, iar planurile de investiții sunt avizate tot de directorat.
„Cheltuielile aferente investițiilor și măsurilor implementate de operatorii de distribuție și de transport al energiei electrice, pentru securitate cibernetică, efectuate cu respectarea cerințelor legale, sunt recunoscute în tarifele reglementate, în condițiile metodologiilor aprobate de ANRE”, se arată în document.
Același lucru este valabil și pentru sectorul de gaze naturale și hidrogen.
Proiectul de act normativ mai prevede că ordinele directorului DNSC vor trebui emise în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii, iar ANRE are la dispoziție încă 180 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului DNSC pentru a modifica metodologiile de stabilire a tarifelor reglementate.
Expert: „Aveau deja obligația încă din 2019 să aibă implementate măsuri de securitate cibernetică”
Bogdan Cazacu, expert în securitate cibernetică, spune că aceste companii ar fi trebuit deja să aibă strategii de cybersecurity, conform legislației europene.
„Ce m-a frapat cel mai mult este că aceste companii aveau deja obligația încă din 2019, conform Directivei NIS 1, să aibă implementate măsuri de securitate cibernetică, astfel încât consumatorii să nu aibă de suferit din acest punct de vedere. Așadar acum rețelele ar trebui să fie sigure. Să înțeleg că ei nu au aceste strategii de securitate cibernetică și acum vor să fie plătite de către consumatori?”, a afirmat Cazacu, pentru HotNews.
Impactul va fi de ordinul milioanelor de euro
El a remarcat și faptul că actul normativ nu are un studiu cu privire la impactul asupra consumatorilor.
„Costurile totale pot ajunge de ordinul milioanelor sau chiar a zecilor de milioane de euro, în condițiile în care, teoretic, pentru o companie medie costurile cu securitatea cibernetică sunt în jur de 1 milion de euro pe an. Însă în domeniul „industrial cybersecurity”, unde infrastructura nu este standard și sunt necesare echipamente specializate, aceste costuri pot fi depășite lejer cu 100%. Deci eu estimez că impactul în facturi va fi unul foarte mare”.
Cazacu a arătat că există fonduri europene care pot fi accesate pentru acest tip de investiții, cum ar fi Fondul de Modernizare și alte programe ale UE care oferă finanțare companiilor pentru implementarea unor proiecte de securitate cibernetică.
„Deci bani sunt, nu văd de ce trebuie să transferăm toate aceste costuri în facturile oamenilor. Ce au făcut ei se numește „soluția prostului de a nu face treabă”, a mai spus Cazacu.
Forma inițială a legii era complet diferită
Inițial, această lege ar fi urmat să desemneze DNSC pentru a stabili norme de securitate cibernetică pentru echipamentele prosumatorilor și ale micilor producători de energie regenerabilă cu o putere sub 1 MW.
În decembrie 2025, deputatul PSD Mădălin Borș, inițiatorul proiectului de lege, declara pentru HotNews că aceste norme de securitate sunt necesare în condițiile în care echipamentele prosumatorilor sunt aduse aproape în totalitate din China, fără a fi verificate din punct de vedere cibernetic.
„Există riscul ca echipamentele să fie scoase din funcțiune direct din China, fără ca cineva să poată interveni”, spunea Borș la acel moment.
Forma adoptată de Senat a proiectului de act normativ preciza că producătorii, importatorii și furnizorii de echipamente vor trebui să obțină avizul DNSC înainte de a vinde aceste produse pe piața din România.
Între timp, în comisiile de specialitate din Camera Deputaților, din textul legii a fost eliminată obligativitatea care îi viza pe producătorii și importatorii de echipamente pentru prosumatori. În loc au apărut prevederile privind normele pe care trebuie să le îndeplinească distribuitorii și transportatorii de energie și gaze, precum și recunoașterea lor în facturile plătite de consumatori.
