Schema de escrocherie și spălare de bani expusă în sentința de condamnare a lui Plahotniuc funcționa în felul următor: Șor lua credite prin intrermediul unor companii controlate de el direct sau prin persoane interpuse, iar ulterior transfera banii altor firme din zone offshore, controlate direct sau prin intermediari de Vladimir Plahotniuc.
Schema a funcționat, conform datelor din sentință, în zeci de episoade. O parte din banii sustrași din băncile care ulterior au falimentat reveneau în R. Moldova la companii controlate de Plahotniuc, fiind utilizați pentru diverse plăți, rambursare de credite sau chiar pentru procurarea unui avion cu peste 20 de milioane de dolari SUA. În sentință sunt expuse denumirile a zeci de firme, în multe dintre ele existând confirmarea că Plahotniuc era beneficiarul lor final.
În privința acuzațiilor de escrocherie, instanța l-a judecat pe Plahotniuc ținând cont de redacția Codului Penal din aprilie 2016 și de modificarea articolului 190 Cod Penal, care vizează escrocheria, articol modificat în iulie 2018. Ambele modificări au fost efectuate de Legislativul coordonat în acea perioadă chiar de Vladimir Plahotniuc.
Astfel, completul de judecată a reținut că infracțiunile de organizare a săvârșirii escrocheriei (episodul comis în perioada anilor 2013–2014 și cel comis în perioada 2014–2015) și de spălare a banilor (episodul comis în perioada anilor 2013–2015 și cel comis în perioada 2014–2015) „se probează prin mijloacele materiale de probă administrate în faza de urmărire penală și cercetate nemijlocit în ședința de judecată, precum și prin declarațiile persoanelor audiate în fața instanței, care se coroborează între ele și sunt concordante cu datele rezultate din celelalte mijloace de probă administrate în cauză”.
Instanța a constatat că Plahotniuc a săvârșit episoadele de escrocherie și spălare de bani „acționând în calitate conducător al organizației criminale, în perioada anilor 2013–2014, fiind beneficiar efectiv și gestionar prin persoane interpuse al companiilor „LONGFORD PARTNERS” LTD, „ROWALLAN OVERSEAS” SA, „TUKUMAAN LIMITED”, „RASTEL EUROPEAN TRADE CORP”, „OTIV PRIME HOLDING” BV, „INTROSTYLE SOLUTION” LTD, SRL „FINPAR INVEST” și altele și a acționat„cu intenție directă și de comun acord cu Ilan Șor și grupul criminal condus de ultimul”.
Pe scurt, schema, conform instanței, a funcționat în felul următor: în perioada iunie 2013 – februarie 2014, un grup de companii controlate de Ilan Șor a obținut credite bancare în proporții deosebit de mari de la mai multe instituții financiare din R. Moldova, dar și din Federația Rusă, prin intermediul unor firme și persoane interpuse.
Sumele au fost acordate în baza unor contracte de credit și ulterior convertite în valută străină, fiind justificate prin tranzacții comerciale fictive, precum achiziții de mobilă, băuturi alcoolice, materiale de construcție sau produse de parfumerie.
După acordare, banii au fost rapid convertiți în dolari sau euro și transferați printr-o rețea de companii offshore, în principal prin conturi deschise la „ABLV BANK” din Letonia.
Ulterior, fondurile au fost direcționate către alte companii intermediare — „REGIONAL GROUP” și „PLUS OPERATION” — care au avut rolul de a concentra fluxurile financiare.
Etapa finală a schemei a constat în transferul banilor către două companii-cheie — „PANAROOM MANAGEMENT” și „FRANCES TRADING”, de unde mijloacele financiare au fost direcționate către compania offshore „LONGFORD PARTNERS”, înregistrată în Insulele Virgine Britanice.
În total, conform datelor din sentință, prin această schemă au fost transferate către „LONGFORD PARTNERS” cel puțin 18,282 milioane de dolari și 3,519 milioane de euro, provenite din credite bancare obținute fraudulos și redirecționate prin companii offshore afiliate grupului Șor. Aceleași date arată că beneficiarul final al acestei companii era Vladimir Plahotniuc.
