Nu cred ca exista adult care sa nu fi avut un sef prost. Prost la cap, nu rau la suflet. Prost care face numai prostii. De asemenea nu cred ca exista om pe lume care sa nu fi fost furat, macar o data in viata.
La fel, oricarui individ i s-a intamplat sa fie mintit cu nerusinare de catre altii. Sau, ca sa inteleaga si cei douazeci si ceva la suta dintre romanii mai inteligenti care au votat o candidata exotica, am putea spune ca ”orice om nu-i place sa fie inselat”.
Si totusi aproape un sfert din alegatorii care, imbracati frumos, ca pentru mers la biserica, au dovedit duminica, prin ștampila lor, ca nu-i deranjeaza prostia, hotia si minciuna, mai ales daca le gasesc pe toate sub un singur coc.
Cum poti sa-i caracterizezi pe cei care, primind o suta de lei in plus la pensie, nu-si explica de ce nu mai pot acoperi cheltuielile cu intretinerea, medicamentele si mancarea pe care le puteau rezolva cu veniturile alea mai mici, avute inainte de pomana PSD-ista?
Oare, cand isi vor da seama ca, votand-o pe gospodina nevinovata din Teleorman, au scapat ciocolata in tarana si au ramas cu ambalajul in mana?
Ambalaj care nici macar nu sclipeste, fiind o hartie de cea mai proasta calitate.
