Datele oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii aparatului represiv al regimului comunist cu puțin mai mult de un an înainte de Revoluția din 1989.
Potrivit CNSAS, cifrele rezultă din coroborarea a două tabele datate 24 septembrie 1988, aflate în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40, „Cabinet Iulian Vlad”. Calculul include atât aparatul central și trupele de securitate, cât și structurile teritoriale.
Din totalul de 14.629 de angajați, 6.023 lucrau în aparatul central al DSS din București, reprezentând 41,17% din efectiv. Trupele de Securitate numărau 2.737 de cadre, respectiv 18,71%, în timp ce aparatul teritorial, format din cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București, avea 5.869 de angajați, adică 40,12% din total.
În cifra generală era inclus și personalul muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar. Acesta era implicat în activități tehnice, logistice, administrative, de întreținere, telecomunicații, tipografie și secretariat.
Bucureștiul concentra principalele structuri operative
Aparatul central din Capitală reprezenta cea mai importantă concentrare de forțe ale Securității. Printre structurile cu efective importante se numărau Direcția a IV-a – Contrainformații Militare, cu 1.022 de cadre, și Unitatea Specială „F” – Filaj, cu 745 de cadre.
Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă (USLA) avea, la rândul său, 772 de cadre în Capitală.
Datele prezentate de CNSAS arată și dimensiunea unor structuri specializate în interceptări, filaj și controlul corespondenței. Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, avea 466 de angajați, în timp ce Unitatea Specială „S”, care controla corespondența, avea 356 de angajați.
Direcția a III-a, responsabilă de contraspionaj, număra 213 angajați în structura centrală, iar Direcția a II-a, care se ocupa de contrainformațiile din sectoarele economice, avea 152.
Bucureștiul avea cel mai mare aparat teritorial
În cadrul structurilor teritoriale, Securitatea Municipiului București avea 557 de cadre, fiind cea mai numeroasă unitate de acest tip din țară.
Dintre inspectoratele județene, cele mai mari efective erau înregistrate în Constanța – 285 de cadre, Timiș – 271, Prahova – 261, Cluj – 251 și Brașov – 212.
La polul opus se afla Covasna, cu 73 de cadre, cel mai mic aparat județean potrivit datelor prezentate de CNSAS. Urmau Ialomița și Sălaj, cu câte 76 de cadre.
Diferențele dintre județe erau legate, potrivit analizei CNSAS, de importanța economică și strategică a zonelor, de existența unor obiective industriale importante, a unor centre universitare sau a zonelor de frontieră.
2.297 de femei lucrau în Securitate
Documentele oferă și o imagine asupra structurii pe sexe a aparatului. În septembrie 1988, 2.297 de femei erau încadrate în Departamentul Securității Statului, reprezentând 15,70% din totalul angajaților.
Cele mai multe se regăseau în structurile teritoriale – 1.089 de femei –, în timp ce aparatul central avea 954, iar trupele de securitate 254.
Cu toate acestea, accesul femeilor la funcțiile de conducere era extrem de redus. Potrivit CNSAS, doar 22 de femei din întregul aparat de Securitate ocupau funcții de conducere, ceea ce reprezenta 0,95% din totalul femeilor încadrate.
Dintre acestea, 11 ocupau funcții de conducere în aparatul central și alte 11 în structurile teritoriale. În trupele de securitate, niciuna dintre cele 254 de femei nu deținea o funcție de conducere.
În ansamblu, datele indică faptul că Securitatea rămânea, la sfârșitul anilor ’80, o structură predominant masculină: 84,30% dintre angajați erau bărbați.
CNSAS precizează că documentele analizate sunt datate 24 septembrie 1988 și provin din fondurile arhivistice referitoare la conducerea Departamentului Securității Statului.
