Da sambata si pana marti, toata Romania isi ia pauza, seara, de la 8, de la toate activitatile casnico-administrative, pentru a urmari cu pumnii stransi si inima cat un purice mega aventurile concurentilor de la ”Asia Express”.
Toata lumea o cunoaste pe talentata actrita Anca Sigartau. Fire extrem de energica si curajoasa, fiica a doi profesori, Anca a renuntat la cariera de solista de opera sau pian si a ales teatrul, intrand din prima incercare la UNATC, la clasa profesorului Dem Radulescu.
Am vazut-o stralucind in filme, piese de teatru, la circ sau cantand nemaipomenit pe scena. Anul trecut, fana inraita a oricaror provocari, a evoluat, in aceeasi echipa cu fiul sau, in editia precedenta a emisiunii tv ”Asia Express”. Au fost eliminati inainte de finala dar, ca de obicei, Anca a ales sa ramana cu amintirile pozitive, printre care nu a uitat, insa, sa stercoare si tusele triste ale unei realitati care, dincolo de show, raman straine telespectatorului..
„La finalul experienţei Asia Express… Există în viaţă mai multe modalităţi de a trăi: să te uiti la lucrurile bune şi să mergi mai departe, sau să te împiedici de nedreptăţi, de oameni de doi lei, de mici mizerii şi să rămâi pe loc… Nu poţi schimba lumea. Te pui cu morile de vânt şi sfârşeşti precum Don Quijote… Lipsa caracterului, mitocania, spoiala înălţată la grad de elită, mediocritatea sunt înverşunate şi de neschimbat pentru că sunt „odihnite”. Au timp. Nu se ocupă decât cu aşa ceva. Nu îşi pun probleme, nu le pasă , nu lăsa nimic în urmă, sunt agresive şi repet, omul nu poate sa schimbe. Dumnezeu însă, poate… deci, pentru o igienă sufleteasca e bine să „lăsăm în plata Domnului”, a explicat actriţa.
„Aşa că, acum, la finalul acestei experienţe aleg să mă uit la lucrurile frumoase, aşa cum mi-am propus de la bun început. Nu mi-am propus să fiu perfectă (nici n-aveam cum cu vârsta si cu kilogramele mele. Judecând după şabloanele lumii în care trăiesc, vârsta şi kilogramele se pare ca sunt esenţiale şi suplinesc inteligenţa şi educaţia). Deci, aş fi irosit un timp preţios: acela de a mă bucura de o experienţă împreună cu băiatul meu. Bonusul pe care l-am primit însă a fost mult peste marele premiu: am descoperit în copilul meu un bărbat în toată puterea cuvântului. Un om onest, cu o inimă cat toată India, un om cu mult bun simţ…”
