Nu în aceleași funcții și nu cu aceeași responsabilitate, dar fiecare într-un punct important al aceluiași traseu administrativ. Adrian Stoicescu conducea Urban SA atunci când societatea și-a construit prima strategie tarifară pentru perioada 2023–2027 și atunci când slobozenilor li s-a explicat că scumpirea masivă din 2023 era inevitabilă, dar că, odată trecut acel șoc, următorii ani urmau să aducă doar ajustări modeste. Marian Pavel conducea Consiliul Județean Ialomița și se afla la conducerea ADI Periurbană Slobozia, adică exact structura prin intermediul căreia autoritățile locale exercitau atribuțiile asupra serviciului regional de apă și canalizare. Alexandru Potor, la rândul său, ocupa în prima etapă funcția de administrator public al județului, cu atribuții (delegate direct de Pavel) care îl plasau în zona coordonării serviciilor publice și a societăților din orbita administrației județene, pentru ca ulterior să devină primarul municipiului Slobozia și reprezentantul politic al comunității care plătește factura.
Această succesiune de funcții și responsabilități este esențială pentru a înțelege ce s-a întâmplat între 2023 și 2026 și, mai ales, de ce povestea nu se oprește aici, ci continuă, prin noua strategie tarifară, până în 2029. În iunie 2024, Barikada.ro publica o investigație cu un titlu care, la vremea aceea, părea aproape maximal: ”Marian Pavel le-a mărit slobozenilor prețul la apă și canal până în 2027!”. Numai că între timp povestea nu doar că nu s-a încheiat, ci s-a prelungit încă doi ani, iar strategia tarifară care trebuia să ducă Urban SA până în 2027 a fost înlocuită cu una nouă, valabilă până în 2029. Cu alte cuvinte, ceea ce în 2024 părea capătul unui calendar de scumpiri s-a dovedit a fi doar prima jumătate a traseului.
Pentru a înțelege cum s-a ajuns aici trebuie revenit însă mai devreme, la momentul în care Urban SA încetează să mai fie doar operatorul local al Sloboziei și devine piesa centrală a unei construcții județene mult mai ample. În articolul din 2024 arătam că Urban devine operator regional din vara anului 2021, după ce Consiliul Județean Ialomița își adjudecă 70% din capitalul social al societății. Schimbarea nu a fost una pur contabilă, pentru că aproape concomitent Marian Pavel îi delegase lui Alexandru Potor coordonarea compartimentului care gestiona ”Societăți, Servicii și Instituții publice subordonate”, precum și strategiile și programele din zona serviciilor publice și de infrastructură.
Aici începe, de fapt, povestea politică a tarifelor.
În 2023, PSD le-a cerut slobozenilor ”să suporte șocul”, vânzându-le liniștea de mai apoi apoi
Prima mare schimbare vine la începutul anului 2023. Prin Avizul conform ANRSC nr. 968958 din 6 ianuarie 2023 este pusă în mișcare strategia tarifară Urban SA pentru perioada 2023–2027. La numai câteva zile, pe 13 ianuarie, Adunarea Generală a ADI Periurbană Slobozia, convocată sub conducerea lui Marian Pavel, aprobă noile prețuri de pornire ale strategiei: 5,58 lei pentru metrul cub de apă și 4,76 lei pentru canalizare și epurare, fără TVA.
De aici începe o perioadă în care administrația județeană și conducerea Urban, ultima reprezentată de colegul și cumătrul lui Potor, încearcă să explice populației de ce majorarea este necesară. Adrian Stoicescu vorbește public despre nevoia de investiții, despre imposibilitatea menținerii vechilor tarife și, mai ales, despre faptul că societatea intră într-o strategie pe termen lung care ar trebui să ducă, după șocul din 2023, la o stabilizare. Mesajul era simplu și suficient de comod politic: acum este greu, dar după aceea urmează ani liniștiți.
În august 2023, însă, vine cea mai dură etapă a primei strategii. Apa ajunge la 7,87 lei/m³, iar canalizarea la 6,03 lei/m³, fără TVA. Față de nivelurile de la începutul procesului, tarifele aproape se dublaseră. Tocmai de aceea promisiunea că aceasta este marea corecție și că, ulterior, majorările vor fi aproape simbolice devine atât de importantă. În articolul publicat de Barikada.ro în 2024 arătam că strategia prevedea pentru perioada următoare ajustări mult mai mici, de ordinul unu-două procente în termeni reali, ceea ce întărea ideea că populația suporta în 2023 un sacrificiu tarifar mare în schimbul unei perioade de relativă stabilitate.
Numai că acea perioadă de stabilitate n-a mai venit.
Stoicescu era directorul operatorului care își fundamenta costurile, nu un spectator al deciziei
În întreaga poveste a tarifelor, Adrian Stoicescu, girat de Pavel și de Potor, are rolul cel mai direct la nivelul operatorului. El conduce Urban SA în momentul în care societatea își fundamentează economic tarifele, își construiește planurile de investiții și justifică public necesitatea majorărilor. Tocmai de aceea este complet neadevărată formula potrivit căreia ANRSC ar fi impus din exterior toate aceste prețuri, ca și cum Urban n-ar fi avut alt rol decât să primească o hârtie și să factureze.
Regulatorul avizează conform, verifică metodologia și aprobă tarifele în cadrul legal, însă fundamentarea economică pleacă din operator. Costurile, investițiile necesare, veniturile, cheltuielile, prognozele și planurile de dezvoltare sunt construite la nivelul societății. Stoicescu a spus-o chiar el, public, în perioada în care explica noile tarife: Urban și-a fundamentat prețurile și a intrat într-o strategie pe cinci ani.
Tocmai de aceea, atunci când numai doi ani mai târziu apare o nouă strategie, pentru perioada 2025–2029, întrebarea nu mai poate fi tratată administrativ și atât. Ce s-a schimbat în planurile Urban între 2023 și 2025? Ce prognoze din prima strategie nu s-au confirmat? Ce costuri au crescut? Ce investiții noi au apărut? Care au fost elementele economice care au făcut necesară înlocuirea unei strategii ce trebuia să funcționeze până în 2027 cu una nouă, care mută orizontul tarifar până în 2029?
Acestea sunt întrebări la care nu ANRSC trebuie să răspundă, ci operatorul și acționarii săi.
Marian Pavel, contribuție din punctul cheie al autorității publice
Dacă Stoicescu era omul din interiorul operatorului, Marian Pavel ocupa poziția-cheie din zona autorității publice. În calitate de președinte al Consiliului Județean Ialomița și de conducător al ADI Periurbană Slobozia, Pavel nu era un beneficiar pasiv al deciziilor ANRSC, ci se afla chiar în centrul mecanismului prin care autoritățile locale își exercitau competențele asupra serviciului de apă și canalizare.
În articolul Barikada.ro din 2024 arătam deja că, pe 13 ianuarie 2023, ADI Periurbană aproba noile tarife rezultate din strategia avizată de ANRSC, iar ședința era convocată sub conducerea lui Marian Pavel. Acest lucru este esențial, pentru că demontează ideea că administrația județeană și conducerea ADI ar fi fost simple victime ale unui tarif impus de București.
ANRSC poate valida mecanismul, dar nu poate înlocui responsabilitatea autorităților locale care participă la construirea și aprobarea politicii serviciului. ADI nu este un birou de corespondență între Slobozia și București, iar președintele său nu este un simplu curier al avizelor ANRSC. În această structură se discută, se mandatează, se aprobă și se gestionează relația cu operatorul, iar Marian Pavel s-a aflat exact în vârful acestei arhitecturi instituționale.
Asta nu înseamnă că poate fi atribuit automat lui Pavel fiecare procent de majorare. Înseamnă însă că șeful PSD nu poate fi eliminat din lanțul responsabilității politice și administrative. Iar când prețurile cresc, cel care conduce structura care reprezintă autoritățile locale nu poate apărea doar la inaugurări, investiții și proiecte, dispărând din fotografii când vine factura.
Alexandru Potor, din responsabil cu activitatea Urban-ului direct în fruntea orașului care plătește factura
Rolul lui Alexandru Potor este poate cel mai interesant tocmai prin continuitatea lui. În prima etapă a acestei povești, când Urban se transforma într-un operator regional și își construia strategia tarifară 2023–2027, Potor era administratorul public al județului Ialomița și avea atribuții care îl plasau în zona serviciilor publice și a societăților aflate sub controlul administrației județene. Nu era directorul Urban, dar tocmai își adusese cumătrul în acestă poziție și se afla suficient de aproape de mecanism încât să vorbească public despre activitatea societății, despre lucrări și despre modul în care operatorul urma să funcționeze.
După alegerile din 2024, Potor ajunge primarul municipiului Slobozia și aici lucrurile se schimbă fundamental, pentru că omul care în prima etapă participa dinspre administrația județeană la gestionarea zonei serviciilor publice ajunge să conducă exact comunitatea care suportă majorările de tarif. În 2025, anul în care apare noua strategie tarifară 2025–2029, Potor este deja primarul Sloboziei și reprezentantul orașului în arhitectura instituțională din jurul ADI Periurbană.
Prin urmare, în această nouă etapă, el nu mai poate invoca nici măcar distanța administrativă dintre Consiliul Județean și cetățean. Este primarul cetățeanului care primește factura. Este cel care ar trebui să apere interesul comunității atunci când sunt construite politicile serviciului public și când acestea se traduc în tarife.
Fără procesul-verbal al ședințelor ADI și fără mandatele exacte ale reprezentanților UAT-urilor nu poate fi spus, responsabil, că Potor a votat personal un anumit procent de majorare. Dar poate fi spus fără nicio exagerare că, în momentul în care noua strategie a fost pusă în operă, el ocupa funcția din care trebuia să reprezinte interesele Sloboziei tocmai în mecanismul care administra relația cu Urban.
Soare vrea să scadă prețurile dar Partidul îl ignoră. Paradoxul din 2024: costurile scad, dar tarifele pregătesc următorul salt
Există un episod care face întreaga poveste și mai greu de explicat public. În 2024, Municipiul Slobozia constata oficial că investițiile realizate la Stația de Epurare, inclusiv retehnologizarea unor echipamente și producția de energie fotovoltaică, au redus cu aproximativ 40% consumul de energie electrică. La acel moment, administrația locală, reprezentată atunci de liberalul Dragoș Soare, mergea chiar până la a cere ca această economie să fie reflectată, firesc, în tariful plătit de populație.
Într-o logică simplă și greu de contestat, pe baza căreia, dacă un cost important al operatorului scade semnificativ, atunci populația ar trebui să simtă efectul în factură, Soare formulează două solicitări explicite de reducere a prețurilor pentru consumatorii din Slobozia, și le înaintează către Urban-ul condus de tandemul Potor – Stoicescu.
Cele două documente sunt importante pentru că arată, neechivoc, că Primăria lui Soare considera încă din februarie–martie 2024 că investițiile făcute din bani publici la Stația de Epurare trebuiau să ducă la reducerea costurilor Urban SA și, în consecință, la diminuarea tarifului plătit de populație. Mai mult, Primăria Slobozia nu formulează o simplă recomandare: revine după o lună și cere explicit Urban SA să înainteze către ADI Periurbana Slobozia, către Pavel adică, o propunere concretă de diminuare a tarifului.
Soare: ”se impune o revizuire a tarifului serviciului pe care îl furnizați către cetățeni”
Concret, prin adresa nr. 19290/02.02.2024, emisă de Municipiul Slobozia, Direcția Tehnică și Dezvoltare – Serviciul Investiții și Lucrări Publice, către Urban SA, se arată că UAT municipiul Slobozia a realizat în cadrul stației de epurare investițiile ”Retehnologizare treaptă aerare Stație de Epurare, înlocuire soluție aerare treaptă biologică” și ”Implementare parc fotovoltaic Epurare_1, cu putere instalată de 60KW AC”, ca urmare a realizării acestor investiții diminuându-se costurile de funcționare a stației de epurare, și estimându-se o reducere a consumului de energie electrică cu 140.000 KW/lună.
”Considerăm că se impune o revizuire a tarifului serviciului pe care îl furnizați către cetățeni și așteptăm din partea SC Urban SA propunerea de modificare al acestuia.”, se arăta, în februarie 2024, în documentul semnat de primarul Dragoș Soare și de directorul executiv Vlad Cristian.
Așadar, logica administrativă formulată de Primărie în februarie 2024 era foarte simplă: Municipiul face investiții – Urban are costuri mai mici – tariful către populație trebuie revizuit în jos.
O lună mai târziu, prin adresa nr. 42056/05.03.2024, administrația liberală de la acea vreme își readuce doleanțele în atenția Urban SA, deoarece, în mod evident, prima adresă nu produsese rezultatul solicitat.
„Revenim la adresa nr. 19290/02.02.2024 și vă solicităm să înaintați către conducerea ADI PERIURBANA SLOBOZIA propuneri concrete de reglare al tarifului pentru serviciile pe care le prestați. Această solicitare se impune ca urmare a îndeplinirii obiectivului de reducere al costurilor de operare la nivelul stației de epurare asumat prin investițiile derulate de la bugetul local al municipiului Slobozia astfel cum au fost aprobate prin HCL 364/28.12.2021 și HCL 365/28.12.2021. Facem precizarea că aceste investiții au fost susținute de către primarul municipiului Slobozia și de către consiliul local tocmai în scopul reducerii costurilor de operare și a diminuării tarifului pentru serviciile prestate către populație. Vă solicităm să înaintați către conducerea ADI PERIURBANA SLOBOZIA propunerea de modificare prin diminuare al tarifului serviciilor prestate.”, se arată în documentul semnat de primarul Dragoș Soare, directorul executiv Vlad Cristian și șeful serviciului MSUP, Neagu Mihaela.
După cum se vede, cea de a doua adresă este mult mai puternică decât prima. Nu mai vorbește generic despre ”revizuirea” tarifului. Primăria scrie negru pe alb că investițiile aprobate prin HCL 364/2021 și HCL 365/2021 au fost făcute ”tocmai în scopul reducerii costurilor de operare și a diminuării tarifului” și cere Urban SA să înainteze ADI o propunere de ”modificare prin diminuare”.
Prin urmare, documentele trimise Urbanului în februarie – martie 2024, de către primarul Soare, stabileau două lucruri foarte clare: investițiile de la Stația de Epurare au fost finanțate de bugetul local și urmăreau reducerea cheltuielilor de exploatare, iar Primăria considera că aceste economii trebuiau transferate către cetățeni printr-un tarif mai mic.
Câinii administrației latră, Partidul merge tot unde și-a propus: către scumpiri
Deși conducerii Urban SA, tandemul Potor – Stoicescu, cum spuneam, i- a fost solicitat de cel puțin două ori, pe 2 februarie și 5 martie 2024, să inițieze procedura de reducere a tarifului, inclusiv prin ADI Periurbană Slobozia, oamenii lui Pavel și-au văzut de agenda proprie. Așa se face că, în locul unei involuții a tarifelor, se pune la cale o nouă evoluție, iar în 2025 apare o a doua strategie tarifară. Cea din 2023, care trebuia să ducă serviciul până în 2027, este înlocuită de o strategie nouă pentru perioada 2025–2029, avizată de ANRSC prin documentul din iunie 2025.
Nu mai avem aceeași strategie care își urmează cursul până la capăt. Avem un nou Plan de Afaceri, o nouă construcție tarifară și un nou calendar al majorărilor. Iar tocmai acest calendar produce saltul din august 2026 când orice promisiune a stabilității se evaporă
De la 1 august 2026, Urban SA aplică un tarif de 10,08 lei/m³ pentru apă și 8,37 lei/m³ pentru canalizare și epurare, fără TVA. Față de anul anterior, creșterea este de aproximativ 22% la apă și peste 21% la canalizare. Este greu de găsit aici ceva care să semene cu acele ajustări mici despre care se vorbea după șocul din 2023. În doar câțiva ani, tariful cumulat apă-canalizare a plecat de la 7,04 lei/m³ și a ajuns la 18,45 lei/m³, fără TVA. Cu TVA, factura unitară se apropie de 20,5 lei pentru fiecare metru cub consumat și evacuat. Practic, în trei ani și jumătate, costul cumulat a crescut cu peste 160%.
Și chiar și acest nivel nu este capătul drumului. Noua strategie merge până în 2029. Asta înseamnă că, în loc să discutăm despre o corecție excepțională făcută în 2023, ori despre o reducere importantă în 2024, discutăm despre un mecanism care a fost repornit și prelungit înainte ca vechea strategie să expire.
Ce a ”aprobat ANRSC”, de fapt…
Nimeni nu contestă că ANRSC avizează și aprobă tarifele în cadrul competențelor sale. Dar aceasta este doar ultima etapă a procedurii. Înainte de ANRSC există Urban SA, care își construiește planurile de afaceri și fundamentarea economică. Există ADI Periurbană, prin care autoritățile locale exercită atribuțiile asupra serviciului și operatorului. Există Consiliul Județean, există Primăria Slobozia, există reprezentanți, mandate, voturi, structuri de conducere și responsabilități politice.
În această zonă îi găsim, în 2023 și în 2025, pe Stoicescu, Pavel și Potor. Stoicescu, ca director al operatorului care a justificat public și economic prima strategie tarifară. Pavel, ca lider al administrației județene și al structurii asociative în jurul căreia s-a construit relația instituțională cu Urban. Potor, mai întâi din poziția de administrator public al județului și apoi din cea de primar al Sloboziei, exact în momentul în care noua strategie 2025–2029 începe să producă efecte asupra cetățenilor orașului.
Fiecare dintre cei mai sus amintiți a ocupat, în momentul-cheie, o funcție din care putea influența, controla, verifica, mandata sau reprezenta decizia. În aceste condiții, adevărata întrebare nu este cine a emis avizul, ci cine a construit drumul până la el. De fapt e vorba de mai multe întrebări. Cine a construit documentația care a ajuns la ANRSC, cine a fundamentat noul Plan de Afaceri, cine a decis că strategia 2023–2027 nu mai este suficientă, cine le-a refuzat slobozenilor reducerile cerute de Soare, cine a analizat în numele comunităților noua strategie 2025–2029 și cine a considerat acceptabil ca, după toate promisiunile de stabilizare, tarifele să crească din nou cu peste 20% într-un singur an?..
Și ar mai fi o întrebare, poate cea mai importantă dintre toate: ce anume s-a întâmplat între 2023 și 2025 atât de grav încât o strategie prezentată public ca soluție pe cinci ani a trebuit înlocuită după numai doi ani cu alta care prelungește politica tarifară până în 2029?
Epilog despre răspunsuri și responsabili
Răspunsurile, care indică în același timp și responsabilii pentru măririle de tarife la apă și canalizare, se află în documentele Urban, în Planul de Afaceri, în mandatele date de UAT-uri, în procesele-verbale ale ADI, în voturile și în deciziile celor care au administrat serviciul.
Acolo se află răspunderea reală. Iar faptul că aceste documente arată cine a propus, cine a mandatat, cine a votat și cine a aprobat fiecare etapă rămâne un fapt imposibil de ascuns după o ștampilă de reglementator.
Peste toate, adevărul scriptic, documentar și istoric este unul singur: slobozenilor li s-a promis în 2023 că marele șoc tarifar trece, iar în 2026 plătesc din nou majorări de peste 20%, într-o strategie care îi ține prizonieri în mecanismul scumpirilor până în 2029.
Și da, ANRSC poate semna ultima hârtie. Dar facturile de azi ale slobozenilor au fost construite mult mai departe de București. Mai precis chiar în centrul administrativ al Sloboziei…
