Este cel mai mare număr din ultimii ani și încă un semnal că tot mai mulți adolescenți trăiesc în tăcere drame uriașe.
Datele arată o creștere constantă a fenomenului. Între mai 2025 și mai 2026 au fost raportate 10.566 de dispariții de minori – cu peste 600 mai multe decât anul trecut și cu aproape 2.000 mai multe decât acum doi ani. Cele mai multe cazuri implică adolescenți între 14 și 18 ani: peste 8.100 de sesizări. Bucureștiul conduce clasamentul, urmat de județele Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași.
Aproape 60% dintre dispariții sunt catalogate drept „plecări voluntare” din centre de plasament, cămine sau locuințe sociale. Dar specialiștii avertizează că termenul poate fi înșelător. „Pentru un copil, a pleca nu înseamnă libertate, ci de multe ori un strigăt de ajutor”, spune Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Salvați Copiii România. În spatele disparițiilor apar frecvent violența domestică, neglijarea, depresia, anxietatea, bullyingul sau sentimentul că nu sunt ascultați de nimeni.
Specialiștii avertizează și asupra unui pericol tot mai mare: fenomenul de „grooming”. Copiii sunt manipulați online de adulți care câștigă treptat încrederea victimelor și le expun riscului de exploatare sexuală sau trafic de persoane. România rămâne una dintre țările europene vulnerabile la traficul de minori, iar experții spun că rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie au devenit principalele spații de recrutare.
Există și o veste importantă: aproximativ 97% dintre copiii dispăruți sunt găsiți sau se întorc într-un timp relativ scurt. Dar asta nu înseamnă că problema dispare. Psihologii spun că fiecare fugă este, de fapt, simptomul unei rupturi emoționale profunde. Iar poate cea mai dureroasă concluzie este aceasta: mulți copii nu fug doar de acasă. Fug de singurătate, de frică și de sentimentul că nu contează pentru nimeni.
În România lui 2026, dispariția unui copil nu mai este doar o știre de poliție. Este o radiografie dură a unei societăți care își pierde tot mai des copiii înainte să îi mai poată înțelege.
