Fiecare român a ajuns să „poarte” o datorie de aproximativ 59.000 de lei la finalul lui 2024 – adică peste 11.600 de euro – cu aproape 40% mai mult decât în 2022, potrivit unei analize citate de Curtea de Conturi a României și publicate de Libertatea. Estimările arată că nivelul ar putea depăși 70.000 de lei/persoană până la finalul lui 2026.
Statul a cheltuit constant mai mult decât a încasat: deficitul a crescut de la 175 miliarde lei în 2022, la peste 274 miliarde lei în 2024. Practic, diferența a fost acoperită prin împrumuturi. Ritmul de creștere al datoriei (+37%) a depășit ritmul economiei, ceea ce ridică semne serioase de întrebare privind sustenabilitatea pe termen lung.
Una dintre cele mai grave probleme este că o parte din banii împrumutați nu sunt utilizați. De exemplu, din 250 de milioane de euro destinate Sănătății și Educației, România a folosit doar 18,4 milioane până în 2024. În schimb, statul a plătit deja 2,4 milioane de euro doar pe dobânzi și comisioane – bani cheltuiți fără ca proiectele să avanseze.
Analiza arată că o mare parte din bani nu merg către investiții, ci către acoperirea deficitului și refinanțarea datoriilor vechi. În 2024, România a contractat împrumuturi de aproape 2 miliarde de euro pentru proiecte majore, dar prioritatea reală a fost plata cheltuielilor curente și menținerea echilibrului bugetar.
Pentru a acoperi „golurile” din buget, statul a luat 263 de împrumuturi pe termen foarte scurt, în valoare de aproape 285 miliarde lei, de la bănci comerciale, cu dobânzi medii de aproape 6%. Sunt bani scumpi, luați rapid, pentru a acoperi nevoi imediate – un semn clar de presiune pe finanțele publice.
Statul pierde bani și din programele garantate. În cazul IMM Invest, de exemplu, s-au plătit peste 400 de milioane lei pentru credite neperformante, dar s-au recuperat doar 18 milioane – adică sub 5%. În multe cazuri, firmele beneficiare au intrat în insolvență sau au dispărut.
Toate aceste cifre se traduc simplu: fiecare copil născut în România vine deja cu o datorie de peste 11.000 de euro. Iar această datorie nu este doar o statistică – ea înseamnă taxe mai mari, investiții întârziate și mai puține resurse pentru viitor.
Concluzia este directă: România nu doar că s-a împrumutat masiv, dar a făcut-o adesea ineficient. Iar costul nu mai este abstract – începe să fie plătit, treptat, de fiecare contribuabil.
