La începutul lunii martie 2026, după ce Slobozia a fost otrăvită olfactiv de sutele de tone de deșeuri ale Clean Cylco, societatea înființată de persoane din anturajul primarului Potor și administrată chiar de fostul coleg de clasă al acestuia, fix directorul de dezvoltare de la Uban SA, un control al polițiștilor Serviciului Arme, Explozivi şi Substanțe Periculoase din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Ialomița s-a încheiat cu un rezultat aparent spectaculos: o amendă de 60.000 de lei aplicată pentru nereguli în gestionarea deșeurilor.
Nud, situația arată după cum urmează: în urma verificărilor efectuate la sediul societății, au consemnat polițiștii, reprezentanții firmei nu au respectat obligațiile legale privind etichetarea, ambalarea și evidența deșeurilor, fiind constatate nereguli privind modul de gestionare și depozitare a acestora. Faptele au fost încadrate ca și contravenții prevăzute de OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, actul normativ care reglementează modul de colectare, transport, depozitare și evidență a deșeurilor, inclusiv a celor periculoase. Pentru aceste abateri, societatea a fost sancționată cu o amendă în valoare de 60.000 de lei, contravenientul având posibilitatea de a achita, în termen de 15 zile, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 20.000 de lei.
Doar că imaginile realizate în incinta platformei industriale spun o poveste mult mai gravă.
Fotografiile analizate indică prezența unor deșeuri chimice periculoase depozitate în mod necontrolat, inclusiv scurgeri pe platformă, saci rupți și recipiente industriale conținând substanțe toxice.
Cu alte cuvinte: ceea ce a fost tratat oficial ca simplă contravenție administrativă putea ridica, în mod serios, problema unor infracțiuni de mediu.
Ce arată concret fotografiile
Analiza etichetelor vizibile pe containerele industriale relevă mai multe tipuri de substanțe și reziduuri.
Pe de o parte avem reziduuri chimice industriale, cu un cod de deșeu extrem de periculos. Pe unul dintre containere apare, cu referire la conținut, eticheta ”Alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție” – Cod: 07 01 08*
Acesta este un cod din Catalogul European al Deșeurilor, iar asteriscul din cod indică fără echivoc ceea ce am arătat și mai sus: Atenție, deșeu periculos!
Categoria include reziduuri provenite din procese chimice industriale, distilare, reacții chimice și separări tehnologice, reziduuri frecvent asociate solvenții industriali, compușii organici toxici și produsele secundare ale sintezei chimice, astfel de deșeuri trebuind obligatoriu să fie depozitate în containere etanșe, pe platforme impermeabile, dotate cu sisteme de retenție a scurgerilor.
Pe de altă parte, în ograda Clean Cyclo se văd abandonate și o varietate de substanțe chimice toxice. Eticheta produsului HYPERLAST FJ 7004 Polyol, de exemplu, indică prezența celebrei substanțe chimice denumită Etilenglicol un compus organic lichid, incolor, inodor și cu gust dulceag, utilizat pe scară largă ca antigel, agent de răcire și materie primă în producția de poliesteri (plastic PET). Etilenglicolul este o substanță sintetică vâscoasă, extrem de toxică în cazul ingerării, având o importanță industrială majoră.
De altfel, pe containerele de depozitare din curtea Clean Cyclo, ce conțin etilenglicolul apar etichete cu avertismentul ”May cause damage to organs (kidney) through prolonged or repeated exposure”, ceea ce, în traducere, sună de-a dreptul negru: ”Poate provoca leziuni ale organelor (rinichilor) în caz de expunere prelungită sau repetată”.
În mediul natural, Etilenglicolul poate produce contaminarea apei, toxicitate pentru organisme acvatice și vapori iritanți. Iar dacă ne gândim că aceste deșeuri ar f putut ajunge (dacă nu au și făcut-o deja), din bazinele Clean Cyclo, prin stația de epurare a Uban SA (repetăm, condusă, la capitolul dezvoltare, de chiar administratorul Manea al celor de la Clean Cyclo), în emisarul râu Ialomița, tabloul devine de-a dreptul tragic.
Nu în ultimul rând, imaginile din curtea Clean Cyclo arată o a treia categorie de reziduuri, anume adezivii inflamabili industriali. Pe bazinul etichetat cu LOCTITE LIOFOL – UN1133, de pildă, codul ONU UN1133 desemnează adezivi inflamabili pe bază de solvenți, iar simbolurile de risc vizibile pe etichete indică inflamabilitate, toxicitate pentru sănătate și posibile iritații respiratorii în caz de contact.
Clasificarea acestor substanțe se face conform Regulamentul CLP (CE) nr. 1272/2008.
O a doua problemă reală: modul de depozitare
Dacă etichetele recipientelor din curtea Clean Cyclo confirmă natura periculoasă a deșeurilor, imaginile arată ceva și mai grav: felul în care acestea sunt depozitate.
În fotografii se observă saci industriali rupți, pulbere chimică împrăștiată pe beton, pete de lichid închis la culoare scurse din materiale, lipsa sistemelor de retenție, depozitare în aer liber.
Cum arătam și mai sus, deșeurile cu cod 07 01 08* ar fi trebuit stocate în containere etanșe, plasate în zone protejate de precipitații, pe platforme impermeabile cu drenaj controlat.
Nimic din aceste cerințe nu apare, însă, în imagini. În schimb, platforma pare să funcționeze ca un depozit în aer liber, unde reziduuri chimice sunt abandonate în saci deteriorați.
Unde începe problema penală
Conform OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor, art. 66, abandonarea deșeurilor periculoase, eliminarea necontrolată și depozitarea ilegală care produce poluare constituie infracțiune, iar pedepsele pot ajunge de la 1 la 5 ani de închisoare.
Pentru existența infracțiunii nu este obligatoriu să se demonstreze o poluare catastrofală. Este suficient ca gestionarea deșeurilor să creeze risc real pentru mediu sau sănătate. Iar imaginile pe care și polițiștii de IPJ Ialomița le-au văzut, interpretând și încadrând realitatea cu nețărmurită generozitate, ridică exact această problemă.
Deci, domnilor de la IPJ, ce avem? Pedeapsă sau taxă de funcționare?
În privința depozitării ilegale, lucrurile sunt demonstrate parcă pentru toată lumea, mai puțin însă pentru polițiștii ialomițeni. În procesul-verbal întocmit de poliție, faptele au fost încadrate strict contravențional: lipsa evidenței deșeurilor, etichetare necorespunzătoare și manipulare improprie, dar asta în condițiile în care Clean Cyclo nu era autorizată decât pentru procesarea a 50 de tone de deșeuri, iar Garda de Mediu îi găsise în curte peste 300 de tone de reziduuri
Cu alte cuvinte, ceea ce imaginile sugerează ca posibilă depozitare ilegală de deșeuri periculoase, și ceea ce a fost recunoscut de Garda de Mediu, a fost redus administrativ de IPJ la o problemă de etichete și documente.
De ce?
Dacă pe platformă există deșeuri periculoase, scurgeri vizibile, ambalaje deteriorate, depozitare în aer liber, atunci apare inevitabil întrebarea ”de ce nu a fost deschis un dosar penal?”.
În mod normal, în asemenea situații, autoritățile trebuie să sesizeze procurorul, să se dispună o expertiză de mediu, să fie verificată contaminarea solului etc, totul
În lipsa acestor pași, sancțiunea rămâne doar o amendă administrativă, confortabilă și izbăvitoare, una care, raportată la cantitățile de deșeuri implicate, poate fi percepută mai degrabă ca o taxă de funcționare decât ca o pedeapsă reală.
Epilog despre munca ”la alibi” a Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase
Cu o zi înaintea controlului IPJ Ialomița, am îndrăznit să-l sunăm din redacție pe domnul Alexandru Huzea, șeful SAESP Ialomița, și să-i aducem la cunoștință grozăvia pe care tandemul Clean Cyclo – Urban o instrumentau la adresa slobozenilor. De a doua zi, domnul Huzea nu ne-a mai răspuns la telefoane. Nici doamna Andreea Loghin, purtătoarea de cuvinte a Inspectoratului și nici colega sa Lucica Țuțuianu, de la biroul de presă. Acum înțelegem și de ce…
În ciuda mărinimoasei amenzi de 4000 de euro (jumătate din minimul prevăzut de lege) cu care polițiștii SAESP Ialomița au cadorisit poluatorii, fotografiile de față arată un adevărat depozit ilegal de deșeuri chimice în curtea Clean Cyclo, iar între cele două versiuni, contravenția și posibila infracțiune de mediu, diferența este uriașă.
Și exact aici începe întrebarea esențială pentru ancheta publică: a fost vorba de o simplă neglijență administrativă sau de o problemă penală pe care autoritățile au preferat să o ignore? Căci cealaltă chestionare, cu ”s-a dat sau s-a luat?”, nu își mai are rostul…
PS. În zilele care urmează vom reveni cu un nou episod al investigației noastre, în care vom arăta cine este firma italiană care a trimis containerele pline cu otravă la Slobozia, și în ce relații privilegiate se află ea în prezent cu statul român…
