Satul Poiana este perla de pe coroana comunei Ciulnița, deținută astăzi de un rege venit de peste câmpuri și țări ce a primit în stăpânire feuda cu cinci sate pentru mai multe mandate.
Un sat pitoresc, vatră istorică a civilizației rurale din județul Ialomița, aflat la aproape cinci secole de la atestarea lui documentară. Un loc care poartă și astăzi cu mândrie blazonul vechiului sat de moșneni (țărani liberi din Țara Românească; o ˶mică nobilime” cu proprietăți, dar fară privilegii).
Toponimul Poiana este amprenta neamului Poenarilor, care a dat dregători, militari și oameni politici, un nume important fiind Ion Poenaru-Bordea (avocat, om politic liberal).
La sfărșitul secolului al XVIII-lea, aici funcționa o școală pe lângă biserica “Sfântul Ierarh Nicolae”, printre cele mai vechi atestate în zonă. Statisticile din următoarele decenii arătau că majoritatea locuitorilor era alfabetizată, stare de lucruri rar întâlnită în mediul rural românesc în acele vremuri.
La începutul secolului XX, era construit localul școlii care a funcționat până acum 10 ani, fiindu-i schimbată destinația într-un mod discutabil (din monument istoric în sală de evenimente), după pierderea personalității juridice.
La câteva sute de metri se va ridica o școală de tip modular, ce avea să fie abandonată anul trecut. Comicul hilar al noii construcții este completat de plăcuța de la intrare cu numele patronului spiritual al unității de învățământ, scris greșit (Petrache POIENARU).
Ce mai reprezintă Poiana în anul 2023? Cu o populație pauperizată și îmbătrânită, satul Poiana este doar o sursă de voturi. Nu voi descrie metoda lor de obținere, este una deja consacrată. Un colț de rai, uitat de lumea modernă. La marginea satului curge Ialomița, capriciosul râu venit din munți. Un pod de pontoane, indicat uneori de aplicațiile GPS șoferilor ghinioniști, poate fi o rută alternativă de legătură cu DN2A, dar nu pentru cei de TIR (Un TIR s-a răsturnat în râul Ialomița, după ce a încercat să traverseze un pod improvizat – Stirileprotv.ro).
Moșnenii, trăitori timp de secole în Poiana, cu urmași persecutați de dictatura comunistă, vor, de acolo din ceruri și de pe piedestalul binemeritatei posterități, să fie din nou mândri de vatra lor istorică. În viitorul apropiat, Poiana va deveni o chestiune delicată, una de ˶a fi sau a nu fiʺ. Slobozia, capitala județului, beneficiază de renumita biserică de lemn, extrasă și salvată de Muzeul Național al Agriculturii din mijlocul satului de pe malul Ialomiței. E timpul să le dăm și noi ceva înapoi celor din Poiana; e datoria noastră morală- o revanșă istorică a celor cu ˶origini sănătoaseʺ față de moșnenii Țării Românești.
