”A fost foarte real, deși mi-a trecut pe la ureche că ar fi fost regizat. Nimic din viața mea, nimic nu a fost regizat. S-a întâmplat pe 12.12.2012, fuseseră arestate vrăjitoarele. Îmi luasem de pe suflet această povară și ieșisem cu bine din acest hop al vieții mele, dar ceva în interiorul meu a clacat. Am simțit în acel moment că nu mai pot să duc, era prea mult, mai mult decât putea să ducă un om pe picioare. Într-un moment de lașitate – dar, sincer, îți trebuie mult curaj să faci asta – am apăsat pe trăgaci. Am fost resuscitată de mai multe echipe de medici și am trăit în continuare”, a declarat Oana Zăvoranu în podcastul lui Cătălin Măruță.
“Nu mă mai interesa ce urmează”
”Eram singură, epuizată, stoarsă de puteri, la finalul unei lungi lupte duse cu fostul soț, cu mama, cu vrăjitoarele. Pur și simplu am ajuns la o contorizare a mea, unde am considerat că este prea mult pentru mine și într-un mod laș… nici nu mă mai interesa ce urmează. Așa am considerat eu. Dumnezeu a vrut să continui și are un plan cu fiecare dintre noi”, a mai spus vedeta.
“Sunt des întrebată cum de nu am înnebunit”
“Sunt des întrebată cum de nu am înnebunit. Cred că m-a ajutat foarte mult faptul că nu beau, nu am tras pe nas niciodată. M-au ajutat resursele mele curate. Am avut o viaţă zbuciumată, o am în continuare, dar mi-am găsit supape. Organismul meu m-a ajutat să lupt. (…) Eu mă închid în mine, îmi găsesc resursele în mine. Sunt un om extrem de singuratic şi de închis în el, în ciuda aparenţelor. În perioada cu vrăjitoarele mă duceam la emisiuni şi păream happy şi nimeni nu ar fi prevestit că vine momentul din 2012. Le-am dus pe picioare. Sunt un om care duce mult. Zăvoranca duce, nu doar vorbeşte. Este obositor. Îmi iau pastila de culcare, mă culc și am zvâcul ăla. Nu mă las, nu vreau. Pun punct când vreau eu. Când o zice Dumnezeu, când se termină ața e ok, dar nu înainte”, a mai spus Oana Zăvoranu
