“Mulţi se uită la Nicolae Ceauşescu pe telefoanele mobile, pe TikTok, în particular. Şi îl văd în diferite clipuri. Se vede şi în metrou. Dacă mergi mult cu metroul, cum merg eu, la un moment dat, vezi că, între două videoclipuri cu iepuraşi, apare cineva care nu e iepuraş. Este Nicolae Ceauşescu. Şi lumea se uită la acest personaj aproape cum te-ai uita la un personaj generat prin inteligenţă artificială. Pare interesant, dar e greu de crezut că a existat. Dar dacă a existat, cu siguranţă că a fost un om de seamă, pentru că a fost un patriot. De ce a fost un patriot? Pentru că a condus o Românie independentă şi prosperă. Atât de prosperă încât a legitimat exterminarea copiilor cu dizabilităţi şi a condamnat oamenii să moară de frig şi de foame în propriul lor apartament. Dar această dimensiune a regimului comunist este scoasă din discuţie, pentru că, după 36 de ani, aş spune că Nicolae Ceauşescu îşi trăieşte cea mai frumoasă vârstă. Sunt convins că, dacă mi-ar fi dat să-l întâlnesc pe Nicolae Ceauşescu, i-aş spune că într-adevăr a izbândit şi că este într-adevăr cel mai iubit fiu al poporului. Se bucură de o popularitate pe care nimeni nu ar fi bănuit-o în decembrie 1989”, a transmis Stanomir.
Politologul, care a participat la gala Premiului “Monica Lovinescu”, a susţinut că “această popularitate funestă de care se bucură Nicolae Ceauşescu explică şi vulnerabilităţile şi fragilităţile democraţiei noastre”.
“Un om precum Călin Georgescu nu s-ar fi putut naşte niciodată dacă românii ar fi avut o perspectivă mai clară şi mai lucidă asupra trecutului lor, pentru că numai din confuzia de valori şi din rătăcire se pot ivi salvatorii de acest tip. Nicolae Ceauşescu face parte din această categorie de salvatori. Nu este singurul, iar Călin Georgescu este, în mod cert, parte din acest context de personalităţi. El trebuie privit cu foarte multă seriozitate, nu trebuie nici supraestimat, nici subestimat. El reprezintă, de fapt, o fotografie a mentalului colectiv al unei părţi a naţiunii noastre, o parte care se închină la trecutul totalitar şi care găseşte în acest personaj politic întruchiparea valorilor pe care le asociază cu trecutul totalitar”, a subliniat Stanomir.
”Cred că astăzi trebuie spuse lucrurile cât se poate de brutal”
Politologul consideră că “oamenii politici, cu ghilimele de rigoare, prodemocraţi, proeuropeni nu au fost niciodată capabili să intre în dialog cu această parte a naţiunii noastre şi, pe un ton care să nu fie didactic, pedagogic sau scorţos, să încerce să le spună aceste adevăruri simple, dintre care cel mai important este acest stat”.
“Comunismul nu a fost un stat liber, părinţii şi bunicii lor nu au fost liberi, au fost sclavi. Iar dacă eşti sclav într-un stat, nu poţi, nu ai dreptul moral să încerci să idolatrizezi pe cel care te-a ţinut în sclavie. Cred că astăzi trebuie spuse lucrurile cât se poate de brutal, pentru că timpul enunţurilor sofisticate şi relativismelor de tot felul a trecut”, a spus Stanomir.
Profesorul Stanomir a menţionat că niciunul din cele două “documente morale” – Raportul Comisiei Wiesel, “care clarifică o dată pentru totdeauna participarea şi vinovăţia României în Holocaust”, şi raportul de condamnare oficială a regimului comunist din România, de la a cărui elaborare vom marca, pe 18 decembrie, 20 de ani – “nu a devenit cu adevărat parte a politicilor educaţionale de profunzime şi niciunul dintre ele nu a reuşit să facă parte cu adevărat din mentalul nostru colectiv”.
“Pentru că, la aceste două întrebări, prima – ce natură a avut regimul Antonescu şi a doua – ce natură a avut regimul comunist, orice om educat, moral trebuie să dea un răspuns fără măcar a se mai gândi. Ezitarea în a da un răspuns traduce ezitarea de a fi om. Ezitarea de a fi om înseamnă îmbrăţişarea antisemitismului, pe de o parte, şi a totalitarismului comunist, pe de altă parte”, a arătat politologul.
Afirmând că orice discuţie despre totalitarism presupune conturarea unei soluţii, Stanomir a oferit ca alternativă a “criticii totalitarismului”, pe care a caracterizat-o drept “o pierdere de vreme”, adoptarea unei “politici a demnităţii umane”.
“Critica totalitarismului este începutul pentru formularea unei soluţii. Şi noi ştim care este alternativa la politica totalitară. Este politica la scară umană, politica demnităţii umane. Această politică a demnităţii umane nu este atât de dificilă pe cât cred unii dintre politicienii români şi europeni că este. Nu este atât de tehnică. Nu ţine de cifre, nu ţine de statistici, nu ţine de planuri, ţine de maniera în care îl tratezi pe om şi priveşti demnitatea omului ca fiind suprema virtute, pe care nu ai dreptul să o atingi în niciun fel”, a accentuat politologul.
”La noi s-a considerat mereu că dacă stăm bine la statistici, stăm bine pe toate capitolele”
Potrivit acestuia, “eşecul memoriei este inseparabil de eşecul proiectului democratic în România de după 1989”.
“Pentru că la noi s-a considerat mereu că dacă stăm bine la statistici, stăm bine pe toate capitolele. Or, dincolo de statistici se află oamenii şi a-i pierde pe oameni este mai grav decât orice deficit. Deficitul poate fi salvat, investiţii pot fi atrase. Dar cum îi atragi pe oameni în matca unei gândiri democratice? Cum îi faci să înţeleagă că un fost ofiţer DIE, cel mai probabil, nu poate fi salvatorul României şi că el nu poate vorbi nici în numele creştinismului ortodox, nici în numele demnităţii naţionale, nici în numele strămoşilor. Nu e Tudor Vladimirescu, nu e Nicolae Bălcescu. Şi, cu toate acestea, mulţi dintre compatrioţii noştri se încăpăţânează”, a susţinut Stanomir.
El consideră că aceia “care conduc această ţară ar fi bine să înţeleagă, cât nu este prea târziu, că dacă ei vor persista în politicile pe care le aplică, dialogul cu cei deja abandonaţi va fi imposibil şi abandonarea lor definitivă înseamnă, de fapt, abandonarea oricărei posibilităţi de a construi o punte şi de a explica, cu calm, şi cu radicalitate şi cu luciditate că, dacă nu unificăm memoriile, această ţară va fi pierdută”.
“Nu vrem să ajungem ca Federaţia Rusă, unde oamenii asistă impasibil la un carnagiu. Nu vrem să fim Federaţia Rusă, să ne pese doar de kilometrii pe care îi cucerim şi de oamenii pe care îi ucidem. Refuz să cred că românii doresc să fie pe acelaşi nivel moral cu Nicolae Ceauşescu. Dacă unii dintre ei cred, datoria noastră este, cu calm, să încercăm să le traducem în cuvintele lor gândurile noastre. Dar, în primul rând, aceasta este o sarcină politică şi cei care vor să fie premieri, preşedinţi, preşedintele camerei parlamentare trebuie, în primul rând, să se uite în oglindă şi să se întrebe: am eu capacitatea de a vorbi şi, vorbind, să fiu auzit, sau vorbesc la pereţi? Dacă vorbeşti la pereţi, nu ai nevoie să fii ales. Poţi s-o faci în liniştea apartamentului sau a vilei tale”, a mai spus politologul Ioan Stanomir.
