Ce ziceți de niște oxizi de sulf (SOx), oxizi de azot (NOx), ceva peroxidul de azot (N2O), o țâră de monoxid de carbon (CO), niscaiva dioxidul de carbon (CO2)? Iar la desert puțini compuși organici volatili non-metanici (NMVOC) garnisiți cu amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S), ornați cu metan (CH4), totul îndulcit cu particulele în suspensie, printre care și metale grele, precum: As, Hg, Ni, V, Cd, Cr, Cu, Pb, Zn? Delicios, nu? Asta se traduce în limba română prin miros de ouă clocite și varză stricată provenite de la gazele sulfuroase plus mirosul înțepător de benzen care depășește regulat la Ploiești sau la Suplacu de Barcău cam de 6 ori concentrațiile minime admise. Fumul este doar un bonus oferit de cea mai bănoasă și poluantă industrie: industria petrolieră. Cocteilul toxic moștenit de la statul comunist și multiplicat de companiile petroliere capitaliste asasinează în liniște barza, varza și viezurele, bașca geto-dacul plătitor de taxe și impozite care a avut neșansa să se nască și să viețuiască pe gura de plai cu depozite de hidrocarburi încorporate.
Mi-a spus tata că i-a zis un om care știe de la tac-so (am deja 3 surse) că nea Dinu Patriciu, plecat la cele sfinte momentan, n-a fost niciodată cumpărătorul adevărat al rafinăriei Petromidia. În 2001, guvernul Năstase plasează Petromidia sub controlul grupului Rompetrol, o tocăniță puturoasă de oligarhi români și bandiți americani condimentată cu rusnaci purtători de epoleți. Detaliile afacerii put de la o poștă a corupție. Ianuarie 2001 – transferul efectiv al pachetului de acțiuni; Grupul a achitat 50,5 milioane USD pentru pachetul majoritar de acțiuni, și-a asumat investiții tehnologice și de mediu de 225 milioane USD, dar și asumarea prin caietul de sarcini a unei datorii istorice a rafinăriei de 129,8 milioane USD către bugetul de stat. Printr-o inginerie penală Bombonel a hotărât să convertească datoriile istorice ale Petromidia în acțiuni. În octombrie 2003 Guvernul a emis o ordonanță privind transformarea în obligațiuni cu o maturitate de șapte ani a restanțelor bugetare ale Rompetrol existente la 30 septembrie 2003, în valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobânzi şi penalități. Cu această cocoașă în spate și cu statul pe post de fraier conul Patriciu, fie-i țărâna destulă, a măritat compania cu niște kazahi obscuri de stepă. August 2007 – compania naționala de petrol și gaze din Kazakhstan – KazMunayGas preia 75% din acțiunile Grupului Rompetrol iar în iunie 2010 preiau și restul. Datoria către statul român se diminuează cu circa 100 de milioane și îngheață. Gheața la mal este și astăzi deși scadența e depășită de vreo 5 ani iar premierul pușcăriabil Victor Ponta a consfințit faptul că ne luăm adio de la ea. Pentru că împreună cu kazahii a clocit un așa zis fond de investiții în care să fie depuși banii datorați nouă și prin afaceri de anvergură, de 1 miliard de euro anual cică, noi să ne recuperăm banii și să trăim fericiți. Binomul Coldea-Kodruța n-a declarat nimic pe chestia asta, dar nu-i timpul trecut. Revenind la contractul de vânzare semnat cu decedatul Patriciu, reținem obligația de a derula investiții, cifra-200 de milioane de dolari și pentru mediu-20 de milioane de dolari. La acest tip kazaciok ne referim, banii pentru ecologizare, pentru că de banii statului trebuie să se ocupe amploiații din fruntea statului.
Dinu Patriciu ne cheamă la el
Omul s-a dus în sol, s-a transformat deja în hidrocarbură și a luat cu el și obligațiile de mediu în valoare de circa 20 de milioane de euro. Un mezelic pentru petrolistul decedat care a umflat, cică, peste 2 miliarde de euro din vânzarea Rompetrol. Suma reprezenta un cost estimativ pentru ecologizarea a 14 batale din incinta rafinăriei Vega din Ploiești. Batalul în cazul de față nu este chestia aia castrată de pus în proțap, ci o groapă în care se depozitează deșeuri periculoase rezultate de la exploatările petroliere. Batalele kazahilor conțin gudroane acide și deșeuri petroliere, emană noxe în draci și poluează apa freatică la greu. Impactul asupra mediului este major spre sever iar asupra sănătății umane de-a dreptul critic. Dinu a fentat obligațiile de mediu cu nesimțire maximă, că era prieten cu statul lui Năstase și Tăriceanu. Și dacă ar fi tăcut chitic era o chestie, dar oamenii lui s-au apucat să mănânce hidrocarburi cu polonicul acompaniați din culise de fostul comisar general al Gărzii de Mediu. Oamenii anunțau noi și noi succese în lupta cu poluarea dar nu făceau nimic pentru a stopa asasinarea prahovenilor pe o rază de câteva sute de kilometri. Iată ce declara în 2010 un oarecare Ion Vasile, manager pe plantația lui Dinu: „Sperăm ca anul viitor să avem iarbă unde acum avem reziduuri petroliere, a declarat Ion Alexe. Rompetrol și-a impus o țintă mai ambițioasă de închidere a acestor depozite, deși termenul de conformare dat de Uniunea Europeana este 2014.Proiectul de eliminare a reziduurilor petroliere si tratarea solului înseamnă costuri de zeci de milioane de dolari, susține directorul din cadrul Rompetrol. La începutul programului am estimat o suma de 26 de milioane de dolari, dar aceasta va creste de câteva ori până la sfârșit”, a declarat Ion Alexe.”
Și nu trecuseră decât 3 ani de la scadența investițiilor în mediu asumată prin contract, timp în care gașca lui Dinu în cârdășie cu kazahii au tocmit un operator pentru ecologizare, pe care l-au concediat rapid după numai câțiva metri cubi excavați. În acest timp, mahărul Silvian Ionescu ex Garda de Mediu ex partenerul ministresei de tarabă, pardon, de resort, Sulfina Barbu în compania KVB Economic, prestatoare de studii în domeniul mediului, susținea sus și tare că bieții poluatori și-ar rupe niscaiva milioane de euro de la gură să își îndeplinească OBLIGAȚIILE LEGALE dar n-au cu cine lucra în România și, mai mult, că nu există utilaje suficient de performante. Ia să cităm nițel ca să nu ne auzim vorbe: „Toții operatorii cunosc prevederile Directivei europene din 2005(nr- cea care prevedea închiderea batalelor până în 2104, fapt care nu s-a întîmplat) dar au amânat problema. La ora actuala în România nu există capacități tehnologice pentru golirea tuturor batalurilor la timp, a declarat Silvian Ionescu.” Deci clar, da? Șeful Gărzii de Mediu zicea că poluatorii au amânat problema. Ei, de capul lor! Nu spunea cât au plătit poluatorii pentru amânări și cine a încasat bănetul pentru pasivitatea criminală a autorităților de mediu.
Deci, recapitulăm. În 2010 Rompetrol nu făcuse decât gargară pe tema obligației de mediu. În 2007, la scadența planului de investiții rezultat din contractul de privatizare, guvernul prim ministrului cu pedale Tăriceanu scoate Rompetrol de sub supravegherea AVAS decretând cu seninătate că Patriciu și-a făcut treaba iar statul e satisfăcut. În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul punctiform Theodor Atanasiu Bijboacă, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare. Deci kakaia ecologizare, au întrebat pe bună dreptate frații kazahi, care plătiseră lui Dinu pe un circuit tur-retur vreo 2 miliarde de euro și care cumpăraseră nu doar rafinăria, ci și obligația de a ecologiza șandramaua.
Tupeu rusesc porcesc!
Dacă vă întrebați care este stadiul îndeplinirii obligațiilor de mediu pe care kazahii le au la rafinăria Vega din Ploiești vă informăm că frații sunt încă la faza de studii. Ultimul datează din aprilie 2014 și este plin de VOM FACE și VOM DREGE bașca analize tehnice din care rezultă un cost de circa 27 de milioane de euro. Vorbim de vreo 270.000 de m3 de gudroane acide și vreo 25.000 m3 de apă reziduală și asta potrivit evaluărilor din 2010 făcute de experții tocmiți de kazahi. Vrăjeala pe bază de studii peste studii ține, că statul român condus de Ponta dă termene de conformare pe bandă pentru lucrări care nu se vor face niciodată. Boc, Tăriceanu și Ponta ar trebui să fie de mult la tubulatură iar kazahii să primească o cizmă rusească în dos pentru nesimțirea criminală de a nu-și curăța dejecțiile toxice din ogradă. Și ca să ilustrăm corupția și prostia de la nivelul guvernului român iată ce face guvernul kazah, adică patronul Rompetrol, la el acasă, când niște petroliști din vest calcă pe bec și pe mediul lor rusesc. Faza are loc în martie 2014: „Într-un comunicat public, Ministerul Mediului din Kazahstan a informat că gazele reziduale care au fost arse la instalațiile de procesare de la Kashagan au poluat mediul înconjurător. Potrivit controalelor efectuate, volumul gazelor reziduale arse în perioada septembrie-octombrie 2013 a fost de 2,8 miliarde metri cubi, peste limitele legale. În consecință, Ministerul Mediului a depus o plângere prin care solicită plata unor despăgubiri în valoarea de 132,4 miliarde tenge (737 milioane de dolari) de la consorţiul North Caspian Operating Company (NCOC). Companiile petroliefere Exxon, Royal Dutch Shell, Total, Eni şi compania kazahă KazMunayGas (proprietarul Rompetrol) deţin fiecare o participaţie de 16,81% la consorţiul NCOC. Plângerea a fost depusă la un tribunal din regiunea Atyrau, vestul Kazahstanului, unde este amplasat zăcământul Kashagan. Este vorba despre cel mai mare zăcământ descoperit în ultimii 35 de ani”.
