Eclipsa va fi vizibilă în regiuni ale continentelor american, european şi african, între răsăritul şi apusul Lunii. Acest fenomen se produce aproximativ de două ori pe an, atunci când Soarele, Pământul şi Luna sunt perfect aliniate, iar Luna se află în faza sa plină. Luna intră în umbra Terrei, care blochează atunci razele solare, şi îşi pierde puţin câte puţin din strălucirea sa albă.
Luminozitatea sa nu dispare însă complet: Pământul continuă să trimită spre Lună o parte din lumina Soarelui, prin intermediul razelor solare, care vor căpăta o tentă roşiatică în urma unui proces de “refracţie atmosferică”, a explicat Florent Deleflie, astronom la Observatorul Paris-PSL. “În timpul unei eclipse, doar Pământul mai luminează Luna prin această refracţie a razelor roşiatice”, a adăugat astronomul francez.
“Este foarte interesant să vezi o Lună albă şi strălucitoare căpătând în decurs de doar câteva minute o tentă roşiatică şi palidă”, a mai spus el. Vizibil cu ochiul liber sau cu ajutorul unui binoclu, fenomenul poate oferi celor pasionaţi posibilitatea de a face “fotografii spectaculoase”, atunci când condiţiile atmosferice sunt favorabile.
Eclipsa va dura aproximativ cinci ore, iar faza sa de totalitate – când astrul se află complet ascuns în umbra Pământului – va dura puţin peste o oră. Această eclipsă va fi vizibilă în totalitate în America de Sud, America Centrală şi pe coasta estică a Americii de Nord.
În România, fenomenul va fi vizibil timp de aproximativ o oră spre sfârşitul nopţii de duminică spre luni, informează site-ul Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”. Eclipsa începe când Luna se apropie de apus, la ora 04:31, iar faza cea mai spectaculoasă are loc în timp şi după ce Luna apune în România. Începând cu ora 04:31, discul lunar va deveni mai puţin strălucitor, începând cu partea de stânga-sus. De la ora 05:28, pasionaţii de astronomie vor putea să vadă cum Luna începe să se înroşească în partea din stânga. Din acel moment va începe cea mai interesantă parte a fenomenului, intrarea Lunii în umbra Pământului. La numai 20 de minute după aceea, Luna va apune la Bucureşti.
Următoarea eclipsă totală de Lună va avea loc în noiembrie 2022, însă va fi vizibilă din mijlocul Oceanului Pacific.
Eclipsele de Lună au fascinat culturile de pe glob și au inspirat mai multe mituri și legende dintre care multe descriu evenimentul ca pe unul de rău augur, altele dimpotrivă. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece dacă ceva întrerupe ritmurile regulate ale soarelui sau ale lunii, acel ceva are un impact puternic asupra noastră și asupra vieții noastre.
Mituri
Pentru multe civilizații antice, „luna de roșie” vine cu intenție rea. Vechii incași au interpretat culoarea roșu intens ca un jaguar care atacă și mănâncă luna. Ei credeau că jaguarul ar putea apoi să-și îndrepte atenția asupra Pământului, așa că oamenii strigau la Luna Roși, își scuturau sulițele și și făceau câinii să latre și să urle, sperând să facă suficient zgomot pentru a-l alunga.
În Mesopotamia antică, o eclipsă de Lună era considerată un atac direct asupra regelui. Având în vedere capacitatea lor de a prezice o eclipsă cu o precizie rezonabilă, ei puneau pe tron un rege proxy pentru durata acestui fenomen, ca adevăratul rege să fie protejat. Cineva considerat a fi dispensabil (nu era o meserie populară) poza ca monarh, în timp ce regele adevărat se ascundea și aștepta să treacă eclipsa. După ce Luna Roșie trecea, regele de ocazie dispărea în mod convenabil, iar vechiul rege era reinstituit.
Unele povești populare hinduse interpretează eclipsele de Lună ca rezultatul demonului Rahu care bea elixirul nemuririi. Zeități gemene Soarele și Luna îl decapitează imediat pe Rahu, dar după ce acesta a consumat elixirul, capul lui Rahu rămâne nemuritor. Căutând răzbunare, capul lui Rahu aleargă soarele și luna pentru a-i devora. Dacă îi prinde, avem o eclipsă – Rahu înghite luna, care reapare ulterior din gâtul său tăiat.
Pentru mulți oameni din India, o eclipsă de lună aduce vești proaste. Hrana și apa sunt acoperite și se efectuează ritualuri de curățare. Femeile însărcinate nu trebuie să mănânce sau să facă munci casnice, în special pentru a-și proteja copilul nenăscut.
Sursele creștine latine despre cruciade sunt deosebit de bogate în discuția fenomenelor cerești. Creștinii occidentali credeau că cruciații împlineau voia lui Dumnezeu sau chiar contribuiau la apariția apocalipsei, iar evenimentele cerești erau văzute ca o formă de comunicare de la Dumnezeu.
În relatarea sa despre prima cruciadă (1096-1101), Albert de la Aachen descrie cum cruciații au asistat la o lună roșie când se apropiau de Ierusalim. Cei care aveau cunoștințe despre eclipsă au văzut-o ca pe un semn al voinței lui Dumnezeu, ne spune Albert. Pentru el, o eclipsă de lună a semnalat distrugerea dușmanilor cruciaților. Eclipsele solare au semnalat însă un dezastru pentru cruciați.
Mai târziu, creștinismul a asimilat eclipsele de Lună cu mânia lui Dumnezeu și le asociază adesea cu răstignirea lui Isus. Este de remarcat faptul că Paștele este prima duminică după prima lună plină a primăverii, asigurându-se astfel că o eclipsă nu poate cădea niciodată în Duminica Paștelui, un semn potențial al Zilei Judecății.
Într-adevăr, termenul „lună sângerie” a fost popularizat în 2013 după lansarea cărții „Patru luni de sânge” de către pastorul creștin John Hagee. El promovează o credință apocaliptică cunoscută sub numele de „profeția lunii de sânge”, evidențiind o secvență lunară de patru eclipse totale care au avut loc în 2014/15. Hagee nota că toate aceste luni sângerii au căzut în sărbătorile evreiești, ceea ce s-a întâmplat doar de trei ori înainte – fiecare fiind marcată aparent de evenimente proaste.
Profeția a fost respinsă vehement de Mike Moore (secretar general al Creștinismului martor al Israelului) în 2014, dar termenul este încă folosit în mod regulat și a devenit un sinonim îngrijorător pentru o eclipsă de lună.
Alții cer iertare Divinității
Dar nu toate miturile legate de eclipse vorbesc de răutate. Triburile nativilor americani Hupa și Luiseño din California credeau că luna este rănită sau bolnavă. După eclipsă, luna ar avea nevoie apoi de vindecare, fie de către soțiile lunii, fie de către membrii tribului. Luiseño, de exemplu, cânta cântece de vindecare spre luna întunecată.
Legenda poporului Batammaliba din Togo și Benin din Africa spune că o eclipsă de Lună este un conflict între Soare și Lună – un conflict pe care oamenii trebuie să-i ajute să-l rezolve. Prin urmare, este timpul ca vechile certuri să fie aplanate, o practică care a rămas până în prezent.
În culturile islamice, eclipsele tind să fie interpretate fără superstiții. În Islam, Soarele și Luna reprezintă un profund respect pentru Allah, așa că, în timpul unei eclipse, se cântă rugăciuni speciale, inclusiv un Salat-al-khusuf, o „rugăciune pe o eclipsă de Lună”. Amândouă cere iertare lui Allah și reafirmă măreția sa.
În realitate, însă, așa-numita „lună roșie” nu este nimic de temut. Poate fi impresionantă, dar este pur și simplu o eclipsă.
