Consiliul Fiscal avertizează că, deși măsurile de consolidare adoptate în a doua parte a anului 2025 și în primele luni din 2026 au contribuit la atenuarea ritmului de creștere a datoriei, acestea nu sunt suficiente pentru stabilizarea acesteia, se arată în raportul pe 2025 al Consiliului Fiscal.
„Ultimele date disponibile ale MF indică un nivel al datoriei publice de 60,2% din PIB în aprilie 2026. Această valoare se situează peste pragul de referință de 60% din PIB, stabilit prin tratatele UE, și depășește ultimul interval de alertă prevăzut de LRFB. În această situație, conform legislației în vigoare, Guvernul inițiază și aplică un program de reducere a datoriei publice. Măsurile de consolidare, adoptate în a doua parte a anului 2025 și în primele luni ale anului 2026 , au fost în linie cu acest obiectiv, contribuind la atenuarea dinamicii datoriei publice, dar nu sunt suficiente pentru a o stabiliza, ceea ce face indispensabilă continuarea procesului de consolidare”, mai arată raportul.
Datoria publică reprezintă totalitatea banilor pe care un stat (prin guvernul central sau autoritățile locale) îi datorează unor creditori din țară sau din străinătate, proveniți din împrumuturi făcute pentru a acoperi lipsurile bugetare sau pentru a susține investiții.
Problema este că România pornește de la un nivel al deficitului bugetar încă foarte ridicat. Deficitul a fost de 9,3% din PIB în 2024 și de 7,9% în 2025, iar pentru 2026 ținta este de aproximativ 6% din PIB.
Reducerea deficitului este un pas important, însă nu este suficientă, în sine, pentru ca datoria publică să se stabilizeze, arată Consiliul Fiscal. Atât timp cât statul cheltuiește anual cu mult mai mult decât încasează, necesarul de finanțare rămâne ridicat, iar datoria poate continua să crească.
Datoria crește, iar finanțarea devine mai scumpă pentru România
Presiunea asupra finanțelor publice este amplificată de costurile tot mai mari cu dobânzile. În 2025, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu aproape 14,2 miliarde de lei, echivalentul unei majorări de 39,2% față de anul precedent.
Ponderea dobânzilor în PIB a urcat de la 2,1% în 2024 la 2,6% în 2025, iar cheltuielile efective au fost cu aproape 8,6 miliarde de lei peste suma prevăzută inițial în buget. În același timp, dobânda medie plătită pentru datoria publică a crescut de la 3,8% în 2024 la 4,5% în 2025.
Consiliul Fiscal identifică două cauze principale pentru această evoluție: creșterea accelerată a stocului datoriei publice și menținerea randamentelor suverane la niveluri ridicate. Ritmul de creștere a datoriei a fost unul semnificativ în ultimii ani: 18% în 2022, 16,2% în 2023, 18,1% în 2024 și 13,6% în 2025.
Statul s-a împrumutat mai scump
Creșterea costurilor de finanțare a fost vizibilă și pe piața titlurilor de stat. Potrivit Consiliului Fiscal, în 2025 randamentele titlurilor de stat în lei au crescut, pentru toate maturitățile, cu aproximativ 0,6-1 punct procentual față de 2024.
Randamentul mediu a ajuns la aproximativ 7,1% în 2025, comparativ cu 6,3% în anul precedent. În cazul titlurilor cu maturitatea de 10 ani, randamentul mediu a ajuns la 7,3%, iar în cursul anului a atins un vârf de 7,9%.
Potrivit raportului, evoluția a fost determinată în special de incertitudinile politice și fiscale interne, inclusiv abaterea deficitului de la ținta asumată și tensiunile asociate ciclului electoral. Cu alte cuvinte, statul român a fost nevoit să plătească mai mult pentru a se împrumuta într-un moment în care avea deja nevoie de finanțare suplimentară pentru acoperirea deficitului.
Există însă și un semnal pozitiv. Spre finalul lui 2025 și în primele cinci luni din 2026, costurile de împrumut au început să scadă, pe fondul atenuării incertitudinilor interne și al măsurilor de consolidare bugetară adoptate.
Randamentul mediu pentru maturitățile analizate a coborât la aproximativ 6,3% în primele cinci luni din 2026, de la 7,1% în 2025, ceea ce înseamnă o reducere de aproximativ 0,7-1,1 puncte procentuale față de media anului trecut.
Scăderea costurilor de finanțare poate reduce presiunea asupra bugetului, însă nu rezolvă problema de fond: România trebuie să reducă deficitul suficient de mult pentru ca raportul dintre datoria publică și PIB să poată fi stabilizat.
Depășirea pragului de 60% din PIB vine astfel într-un moment în care România încearcă să reducă deficitul, dar continuă să suporte costuri ridicate pentru finanțarea datoriei. Consiliul Fiscal consideră că măsurile adoptate până acum au atenuat dinamica datoriei, însă avertizează că acestea nu sunt încă suficiente pentru stabilizarea ei.
Cum ar putea evolua datoria publică a României
În scenariul în care politicile de redresare fiscală nu continuă, datoria publică ar putea depăși 70% din PIB în 2030, 80% în 2034 și 100% în 2039, o situație foarte apropiată de scenariul în care s-a aflat Grecia la începutul crizei datoriilor. În schimb, dacă România continuă ajustarea bugetară, datoria ar urma să atingă un vârf de aproximativ 62,3% din PIB în 2027 și să coboare ulterior sub pragul de 60% din PIB până în 2030, arată o analiză recentă a Consiliului Fiscal.
Diferența dintre cele două scenarii este, practic, diferența dintre o datorie care poate fi stabilizată și una care intră într-o spirală ascendentă. Trebuie precizat că atunci când criza datoriilor suverane a început să lovească Grecia, problema nu era doar perspectiva unei datorii mari, ci combinația dintre un nivel ridicat al datoriei, deficite bugetare foarte mari și o economie care urma să intre într-o contracție severă.
Mai trebuie subliniat și că una dintre vulnerabilitățile structurale ale finanțelor publice românești este capacitatea redusă de colectare a taxelor și impozitelor. România se află constant printre ultimele state din UE la ponderea veniturilor fiscale în PIB și la colectarea TVA, iar Consiliul Fiscal a recomandat înainte de rectificarea bugetară din toamna anului 2025 îmbunătățirea colectării drept o condiție esențială pentru reducerea deficitului bugetar
Consiliul Fiscal a construit un scenariu de tip „no-policy-change”, care pornește de la măsurile de consolidare deja adoptate pentru 2026 și presupune că, ulterior, soldul primar structural nu mai este îmbunătățit, în afara ajustărilor determinate de îmbătrânirea populației.
În acest scenariu, datoria publică ar crește, în medie, cu aproximativ 3,4 puncte procentuale din PIB pe an. Ar depăși 70% din PIB în 2030, ar ajunge la circa 80% în 2034 și ar trece de 100% în 2039.
România are însă și o a doua variantă. Dacă țara noastră continuă consolidarea bugetară și respectă traiectoria de ajustare, imaginea se schimbă semnificativ. Modelul Consiliului Fiscal indică un vârf al datoriei publice de aproximativ 62,3% din PIB în 2027. După acel moment, datoria ar începe să scadă, coborând sub 60% din PIB în 2030.
Pentru a obține această traiectorie, România ar trebui să ajungă în 2030 la un excedent primar structural de aproximativ 2,1% din PIB potențial. Consiliul Fiscal estimează că acest lucru ar corespunde unui excedent primar de circa 1,2% din PIB și unui deficit bugetar ESA de aproximativ 1,9% din PIB.
