PSD-ul lui Marian Pavel și liberalii centrali, cu Secretarul General Dan Motreanu pe post de dirijor și abilii jucători de culise Cazacu și Tinel coborâți pe scenă, par să fi decis că PNL Ialomița, în actuala sa structură, nu mai trebuie condus, ci suprimat.
La butoane e pregătit să fie montat nimeni altul decât Adrian Peiu, auristo-sos-liber-schimbistul de serviciu, un autostopist politic cu CV-ul plin de autogoluri, expulzat la propriu, în această vară, de Diana Șoșoacă, din partidul care l-a făcut senator pe motive de algoritm.
Cu alte cuvinte, liberalii ialomițeni sunt nevoiți să își ia adio de la ultima fărâmă de speranță întru redresare, pregătindu-li-se un șef de decor de talk-show, un politician obscur, de gargară, reciclat de pe marginea drumului politic, numai bun de jucat în sforile PSD-ului prieten pe persoană fizică al puciștilor de după draperii, sau ale oricărui partid oferă mai mult cu o funcție.
Motreanu, Bolojane, Thuma, bravo, reformatorilor! Ăsta da liberalism made in PSD!
În Ialomița, PNL nu a murit, dar “salvatorul” este pregătit
Colapsată electoral de prestațiile jenante ale propriilor conduceri centrale și de reușitele pesedistului Marian Pavel, cel care, înainte de alegerile locale, aproape a lăsat PNL-ul fără primari la Ialomița, formațiunea a acuzat din plin eșecul electoral pe linie din 2024. Faptul în sine a atras tot felul de amatori de revenire în prim-planul politicii liberale locale, care mai de care mai conectați cu vremelnicii lideri naționali ai unui PNL prizonier al propriei neputințe politice. De la începutul anului în curs, zvonurile interesate îi vehiculau, pe rând, când pe primarul de Ion Roată, Marinică Cazacu, când pe șeful APIA, ex deputatul Gheorghe Tinel, când pe un eventual interpus al acestora, pentru preluarea frâielor partidului la Ialomița. În paralel, criza de parlamentari PNL, și exodul de senatori și deputați SOS, POT și AUR către PSD sau către pseudo grupul de ”independenți”, au creat pretextul perfect, pentru cei care doreau preluarea frâielor liberale în Ialomița, să creioneze planul preluării organizației de către un ales național pe listele altui partid, nu oricare, ci unul aflat deja în relații excelente cu ”regizorii”.
Personajul perfect pentru acest rol s-a dovedit a fi tocmai Adrian Peiu, cel care azi, oportun și pragmatic politic, se scontează că ar putea să le ofere liberalilor, în Parlament, minim un vot, la vremuri de restriște, contra unei funcții în partid și a unei poziții eligibile pe listele electorale ale anului 2028.
Deși îl cunosc, și știu bine că nu pot pune bază pe el nici măcar cât poate fi creditată o prognoză meteo de azi pentru finalul primăverii viitoare, liberalii vor decide mâine, într-o ședință de Birou Politic Național, dacă tocmai Adrian Peiu, omul care a transformat naveta politică într-o profesie de sine stătătoare, cel care ar fi fost ministru plin, ba chiar și secretar de stat la Eternitate, dacă ar exista vreodată un minister al rătăciților prin partide, e cel mai bun să îi reprezinte în Bărăgan.
De la debutul electoral sub culorile unui PNȚCD mort de 16 ani, prin ALDE și Pro România, către tribuna AUR, unde și-a închipuit că face revoluție cu douăzeci de lozinci aruncate pe liveuri de Facebook, și până la ușa trântită în nas de propria șefă, Diana Șoșoacă, traseul lui Peiu e de manual. Un manual de categoria „cum să-ți bați joc de orice ocazie politică”.
Acum, minunea liberală din Ialomița îl așteaptă cu covorul roșu. Nu de altceva, dar când PSD-ul și prietenii săi conjunctural îți pun pe masă soluția, ești obligat s-o accepți, chiar dacă seamănă cu o ciorbă reîncălzită. Iar liberalii ialomițeni, în loc să caute antidot, stau cuminți, cu lingura în mână.
Portretul unui autostopist politic de carieră
Dar cine e omul politic Adrian Peiu? Pe scurt, un etern călător pe marginea șoselei politice, cu degetul mare ridicat, așteptând să-l ia cineva la ocazie. Alaltăieri cu PLR (ați auzit de partidul ăsta?), PNȚCD, ALDE și Pro România, ieri cu AUR și cu SOS, iar acum, culmea ironiei, chemat de liberali să facă figurație într-un film regizat la sediul PSD.
Cariera lui electorală seamănă cu o comedie neagră, în patru acte. 2016, PNȚCD Urziceni. Prima încercare de a fi cineva: 126 de voturi, adică 1,95%. Practic, rudele, prietenii și vecinii. Dacă mai scotea câteva voturi și de la proprietarii de jocuri de noroc din municipiu, trecea de pragul psihologic de 2%.
2020, Pro România. Peiu schimbă tricoul și încearcă din nou. De data asta obține 246 de voturi. Un progres de 120 de voturi în patru ani, o performanță demnă de rubrica „Știați că, uneori, unele performanțe sunt imposibile?”. Dacă mai candida 80 de ani, ajungea să bată primarul.
2024, rampa SOS – Șoșoacă. Proaspăt exmatriculat din AUR, Peiu abandonează cursa pentru Primărie la Urziceni și plimbă poza cu Șoșoacă prin tot județul. Rezultatul: 215 voturi pentru candidata sa la Urziceni și 4.232 de voturi pentru ”Peiu, omul Șoșoacei” la Consiliul Județean.
Adrian însă nu disperă. Targetul său sunt parlamentarele, alegeri de pură comedie în Bărăgan. De ce? Pentru că, în Ialomița, niciun partid parlamentar nu a reușit să treacă pragul coeficientului județean (38.664 voturi). Așa că mandatele s-au dat la redistribuire iar unul dintre ele a aterizat, la Senat, printr-un accident cosmic, la lista SOS, unde Șoșoaca de polipan trasă pe șosele cu Dacia 1300 adunase 9.918 voturi, adică aproape un sfert din pragul electoral! Peiu a ajuns senator nu pentru că l-a vrut electoratul, ci pentru că algoritmul electoral a avut chef să mai ia o dată ideea de reprezentativitate la mișto.
Cu alte cuvinte, dacă urna ar fi fost o tombolă de bâlci, Peiu ar fi câștigat ursulețul de pluș nu pentru că a nimerit ținta, ci pentru că vânzătorul a vrut să scape de marfă.
Cu aerul său de politician care îți vorbește ca să se audă singur, de personaj de talk-show care dă din mâini, rotește ochii, schimbă trei subiecte pe minut și la final te întrebi: „Ce-a vrut, de fapt, să spună?”, Peiu a demonstrat un an mai târziu că pentru el nu ideologia contează, ci important e să bifeze apariția, să existe în cadru, să rămână în viață prin zgomot. Fapt pentru care, după un început de mandat de câteva luni în care, conform propriilor declarații, ”s-a învârtit” prin Senat, Peiu s-a învârtit și de-o excludere din partidul al cărui simbol îl făcuse senator.
Și iată cum, cu CV-ul său politic care arată ca o fișă de penaltiuri ratate, omul care intra mereu pe teren cu alt tricou de joc și reușea, invariabil, doar să alunece pe minge și să-și facă echipa de râs, Adrian Peiu, un fel de „doctor” în eșecuri electorale, este promovat acum ca specialist în resuscitarea unui partid care abia mai respiră.
Curriculum-ul social al unui liberal de ocazie
De mâine, destinele liberale de la Ialomița pot ajunge pe mâna lui Adrian Peiu, un personaj care și-a clădit cariera profesională ca într-un serial cu episoade scurte și haotice. Nicio slujbă n-a rezistat, dar CV-ul îi e plin de titluri pasagere: lucrător comercial în Urziceni, secretar general la clubul de fotbal AFC Unirea Valahorum Urziceni, „profesor” de fotbal pentru copii, manager de firmă cu pretenții în Hunedoara, membru în Consiliul de Administrație la Societatea Națională de Închideri de Mine Valea Jiului, director și șofer la o societate de pază, antreprenor de păcănele și pariuri sportive.
Un CV scris pe principiul „astăzi aici, mâine altundeva”. De fapt, singurul fir roșu constant pare să fi fost problema datoriilor: venituri poprite, debite neachitate, unele confirmate de instanțe. Ca prin minune, aceste datorii nu apar în declarațiile de avere ale ultimilor ani, unde, în schimb, câștigurile din jocuri de noroc sunt trecute la loc de cinste.
Așa aflăm că senatorul Peiu a fost, în 2024, mai degrabă un jucător profesionist la păcănele decât un om politic. Conform propriei declarații de avere depuse în ianuarie 2025, a câștigat 51.474 lei net din pariuri și jocuri de noroc, în timp ce salariile și indemnizațiile oficiale abia dacă au însumat 7.000 de lei. Cu alte cuvinte, omul care urmează să fie înscăunat la PNL Ialomița nu a trăit din idei sau proiecte, ci din „noroc chior” la aparate și bilete de meci.
Un partid în comă politică urmează să fie resuscitat, așadar, de către un senator-parior, un lider improvizat, căruia viața i-a trecut la rubrica „experiență” exact ceea ce ar face orice investitor serios să fugă: combinații ratate, datorii neplătite și jackpot-uri întâmplătoare.
Orchestra din culise și aplauzele la scenă închisă
Ca și concluzie, putem spune că nimic nu e întâmplător în politica locală. Iar apariția lui Adrian Peiu în vitrina liberală nu e rezultatul vreunei revelații ideologice, ci al unei regii cinice, cu regizori de lux. De ce tocmai Peiu? Simplu: pentru că e perfect de manevrat. Un tip fără bazin electoral, fără o echipă reală în spate, cu un trecut plin de găuri și contradicții, ideal ca să fie tras pe sfoară la nevoie și scos din scenă cu aceeași ușurință cu care a fost adus. Un lider de carton, ușor de tăiat, ușor de reciclat.
Merită adăugat faptul că toate cele trei personaje ialomițene, mai sus enumerate pe post de ”păpușari” ai acestei situații, Marian Pavel, Marinică Cazacu și Ghorghe Tinel, au dezavuat oficial ideea de a fi în vreun fel ”combinatori” determinanți ai prezentei situații de fapt din PNL Ialomița. Mai mult, fostul deputat liberal Gheorghe Tinel a și precizat că are încredere totală în decizia forurilor superioare ale partidului și că, din punctul său de vedere, Peiu reprezintă un plus foarte necesar partidului în aceste momente.
Pariul nostru în aceste condiții? PNL Ialomița va deveni un simplu apendice al PSD, cu o organizație pusă la punct cu știrea oamenilor lui Pavel și cu un „lider” de paradă. Practic, liberalii care au mai rămas vor începe de mâine, în Ialomița, să aplaude orchestra, în timp ce vor fi scoși, unul câte unul, de pe scenă.
