Tragedia de la 2 Mai, unde doi tineri au fost uciși de mașina condusă de un șofer drogat, un tânăr de bani gata din București, scoate la iveală și alte aspecte care îl vizează, de data aceasta, pe tatăl șoferului, un om de afaceri influent din Capitală.
Mihaela Lămâița Ciocea, fostă judecătoarer la Curtea de Apel București povestește că pe vremea când activă la Judecătoria Sectorul 3, în perioada anilor 2000, Mihail Pascu, tatăl șoferului drogat Vlad Pascu era prezent frecvent în ședințele instanței.
„Dădea bani cu camătă și le lua casele datornicilor”
„Prin anii 2000-2002, pe când eram judecător începător la Judecătoria Sectorului 3 din București, acest “investitor imobiliar”, Mihai Pascu, era nelipsit din ședințele instanței . Avea zeci de litigii cu români cărora le imprumutase bani cu camătă și le luase apoi apartamentele cu care aceștia garantasera împrumutul.
Nu pentru că oamenii nu își platisera datoriile, ci pentru că, în momentul când aceștia restituiau împrumutul sau ratele la împrumuturi, nu le mai dădea chitanță. Apoi, îi și executa silit.
Din nefericire, poziția noastră de magistrați era foarte delicată, vechiul Cod Civil interzicandu-ne să acceptăm proba cu martori pentru plăți care depășeau 250 de lei. Eram deci legați de mâini și de picioare în a îi ajuta pe acești oameni, care încercau să probeze că își platisera datoria la cămătari, dar nu își dăduseră seama cât de important era să ceară chitanță liberatorie.
Vă reamintesc și faptul că românii nu cunoșteau regulile Codului Civil referitoare la împrumuturi, contractele de împrumut private fiind căzute în desuetudine în toată perioada comunistă.
De fapt, întregul mecanism de spoliere nu era decât o inginerie gândită de cămătari și avocați lipsiți de scrupule, prevalându-se de naivitatea românilor, de lipsa de cultură juridică în domeniul dreptului privat, după 50 de ani de comunism, de limitările probatoriului impuse în materia restituirii împrumuturilor de Codul civil și de complicitatea celor care ar fi trebuit să impună măsuri corective în fața avalanșei de înșelătorii : Procurorul general, ministrul Justiției, avocații importanți și profesorii de drept.
Îmi amintesc că am soluționat totusi în favoarea împrumutaților un caz sau două. Unul dintre împrumutați, un intelectual târăt în judecată, îmi spunea: “Dna președinta, devenisem atât de buni prieteni că mă jenam să îi cer chitanțe.”
„Semăna mai mult a rocker decât a escroc”
„Mihai Pascu avea avocați, dar era tot timpul prezent el însuși în instanță, deoarece se prevala și de aspectul lui de om serios, cu aspect de tip fin, înalt, cu plete, semănând mai mult a rocker decât a escroc.
În aceste condiții, credeți ca a avut vreo reținere să plătească la DIICOT sau să recurgă la traficul de influență, pentru ca aceasta structură să renunțe la urmarirea penală a fiului său?
Cine își mai amintește că înșelarea oamenilor de către cămătari a fost în anii 90 și la începutul anilor 2000 un fenomen de masă, căruia i-au căzut victime sute de mii de oameni?
În vremea aceea, ca și acum de altfel, justiția penală refuza insistent să îi pedepsească pe cămătari, susținând că acestea sunt litigii civile și nu infracțiuni, deși era evident ca era o hoție practicată în masă de către interlopi care erau protejați de rețele de polițiști, de avocați, de procurori, de notari s.a.m.d.
Ceea ce era însă cel mai revoltător în pasivitatea Parchetului era faptul ca la acea vreme legea românească interzicea cămătaria și chiar o sancționa penal. Astăzi, aceasta a devenit o activitate legală, în baza legilor adoptate sub presiunea rețelelor de avocați interesați sa asigure activitatea clienților lor și implicit a lor înșiși, dar Parchetul refuza sa investigheze activitatea acestor interlopi chiar atunci când cămătaria era interzisa de lege.
Aceștia sunt bogații României, aceștia sunt oamenii care fac legea azi și ACEASTA E JUSTIȚIA !”, este mesajul judecătoarei postat pe facebook.
