Bănescu face un portret al unui reprezentant oficial al Bisericii, în care precizează care ar fi calitățile acestuia, de la vorbirea corectă a limbii române până la „cât mai puține schelete în dulap”.
Este al doilea atac al oficialului Patriarhiei la IPS Teodosie din ultima perioadă, după ce arhiepiscopul Tomisului a criticat propunerea privind sărbătorirea Paștelui Ortodox la aceeași dată cu Paștele Catolic, spunând că pentru catolici lumina sfântă nu se aprinde.
Ce spune Vasile Bănescu pe Facebook:
„Un reprezentant oficial al Bisericii, mai ales un sinodal care se pronunță public, vorbind despre lucruri înalte, sau cel puțin importante, ar trebui:
- să se exprime corect gramatical și coerent lexical; asta nu îl face mai puțin mărturisitor;
- să fie un convingător și (neapărat) inteligibil teolog, bun cunoscător al doctrinei celorlalte confesiuni creștine și bine familiarizat măcar cu „religiile Cărții”, dacă celelalte i se par irelevante; toate compun istoria spirituală a omenirii pentru care s-a întrupat Dumnezeu;
- să fie cultivat în sfera relațiilor inter-bisericești, deci respectuos cu alteritatea confesională; nu compătimitor!
- să fie capabil să explice mesajul creștin evanghelic în termenii actuali ai limbajului accesibil ne-teologilor și tinerilor; Biserica e și a lor;
- să se simtă nestingherit printre intelectualii cu ascuțit spirit critic, înțelegându-le eventualele confuzii, iluzii sau justificate reproșuri;
- să știe să asculte;
- să știe să admire;
- să conștientizeze și să trateze cauzele reale ale anticlericalismului augmentat, poate, chiar de el însuși;
- să se situeze în mod reflex la antipodul propagandistului religios;
- să fie conectat la cultura vremii, să cunoască relieful mentalității omului de azi, nu de ieri, nu din „epoca de aur”;
- să descifreze și demonteze ideologiile epocii în care trăiește;
- să ascundă cât mai puține schelete în dulap, să recunoască onest elefantul strecurat în cameră și caii troieni din discursul public ideologizat;
- să nu contrazică niciodată realitatea, să nu se certe cu evidența, evitând astfel ipostaza jenantă a antipaticului și recidivistului personaj Gică Contra.
Sfidarea continuă și smintitoare a acestor minimale condiții de reprezentare instituțională ar trebui să pună în criză statutul oficial al respectivei și insolentei persoane care nu se decredibilizează niciodată doar pe ea însăși”
