George Simion poate fi considerat unionist de profesie, el și-a început cariera politică organizând manifestații patriotice la Chișinău și București, este liderul unui partid parlamentar care luptă pentru „unitatea românilor” și reUnirea Republicii Moldova cu România, așa că de la el nu ne-am fi așteptat să spună, în acest moment critic pentru existența celui de-al doilea stat românesc, marcat de efortul agresiv al Rusiei de a reface URSS, că „România nu mai trebuie să finanțeze nici măcar cu un leu Guvernul de la Chișinău”.
Justificarea demersului năucitor prin aceea că „nu facem decât să finanţăm separatism antiromânesc finanţând acea guvernare” seamănă a pretext exagerat, a căutare de nod în papură, după ce, pentru prima dată în 30 de ani, actuala conducere de vârf a Republicii Moldova – președinta Maia Sandu, președintele Parlamentului Igor Grosu, prim-ministra Natalia Gavrilița – nu a ignorat Ziua României, adresând felicitări și urări de bine tuturor românilor, „oriunde s-ar afla”, iar televiziunea publică „Moldova 1” a dedicat evenimentului 30 de minute în principalul buletin de știri al zilei.
De ce totuși demonizează dl Simion guvernarea de la Chișinău, prima care s-a angajat într-o serie de proiecte comune, cu o „foaie de parcurs” care ar lega foarte strâns Republica Moldova de România și ar depărta-o de Rusia? Și-a pierdut răbdarea? Crede că PAS e ultima piedică în calea reUnirii? Crede el că și UE ar trebui să lase Republica Moldova la cheremul Rusiei?
Dacă zânele geopoliticii i-ar îndeplini dorința pe care a ținut-o în taină până acum, i-ar face un mare serviciu și lui Putin, care visează zi și noapte răsturnarea guvernării PAS, iar FSB acționează de zor în acest sens. Să facă dl Simion în mod conștient jocul lui Putin? Pare neverosimil, deși nu e singura coincidență misterioasă de interese între liderul Alianței pentru Unirea Românilor și președintele rus care deplânge desființarea URSS ca pe o catastrofă a secolului XX, declanșând un război revanșard: Simion a mai apreciat că Guvernul României a „alocat prea multe fonduri pentru refugiaţii care au venit din Ucraina”.
Ideea de a stopa finanțarea guvernării PAS nu-i aparține lui Simion, a fost lansată în spațiul public de către istoricul și jurnalistul George Damian. În alegerile parlamentare din 2020, AUR a obținut în Republica Moldova circa 9 la sută din voturi (cam cât a obținut în medie pe România). De ce a hotărât George Simion să renunțe la alegătorii basarabeni este o altă enigmă ce ne amintește, ca stil, de tactica lui Iurie Roșca (în a cărui apropiere s-a aflat cândva și George Damian). Renunță cumva dl Simion la reUnire?
Sensul compromisului la care s-a ajuns peste noapte între Chișinău și Tiraspol este următorul: întregul volum de gaze livrate de „Gazprom” Republicii Moldova va merge către formațiunea separatistă nerecunoscută, care, în schimb, va livra pe malul drept al Nistrului energie electrică la un preț de 73 USD/MW, asigurând 53 la sută din consumul nostru. Restul energiei o vom procura din România la prețul de 90 USD/MW. Consumul de gaze pentru malul drept va fi asigurat din rezervele de gaze acumulate deja (250 de milioane de metri cubi) în depozitele din România și Ucraina și care vor fi suplimentate prin achiziții de pe piață.
Conform vicepremierului Andrei Spânu, ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Chișinăul nu va plăti pentru gazul livrat de „Gazprom” pe malul stâng al Nistrului, dar cine îl va achita el evită să spună. Ceea ce înseamnă, mai curând, că se va proceda pe vechi: transnistrenii nu vor plăti pentru gaze, iar suma datoriei va fi trecută pe contul „Moldovagaz”, adică a Republicii Moldova, adunându-se la cele peste 7,5 miliarde de dolari care s-au acumulat deja. Prin această înțelegere nu își asumă cumva Chișinăul plata datoriilor pentru gazele consumate de regimul separatist?
Este evident că afacerea a fost girată (și poate chiar inițiată) de Moscova, altfel „Gazprom”, care anunțase o scădere continuă a volumului de gaze livrate în Republica Moldova, nu ar fi acceptat-o și trebuie privită în contextul mai larg al relațiilor moldo-ruse. E o schimbare de macaz observabilă și în alte domenii (cum ar fi accesul merelor moldovenești pe piața rusă), dictată de mersul războiului din Ucraina și dorința de a „vinde” Transnistria cât mai scump acum, la această etapă, anticipând o posibilă înfrângere pe frontul ucrainean, când opinia Moscovei va conta mai puțin. E și unul dintre scenariile FSB de readucere a Republicii.
