În lumina recentei bătălii româno-ungare de la Kaufland, istoricii Barikada au revenit asupra unor vechi izvoare informative, prilej pentru niște revelații de ultimă oră cutremurătoare. Le dăm aici share, ca să vă zdruncinați împreună cu noi și să realizați, tot alături de noi, până unde a putut ajunge falsitatea istorică dictată de la Budapesta, Viena și Vatican. Pe scurt, ca să nu vă obosim cu polologhii și să fiți în formă pentru luptele antiungurești ce urmează:
1. Războaiele daco – romane au fost provocate prin acțiunea unui agent ungur infiltrat în Dacia, ungurii/maghiarii fiind ajunși în zona Balatonului mult mai devreme decât lasă ei să se creadă prin Istoriile lor mincinoase. Lucrurile s-au petrecut astfel: gărzile romane, aflate dincolo de Danubiu, erau într-o pauză de recreere, practicând popularul joc ”capra”, așa cum se numește el și astăzi la urmașii români. Agentul ungur respectiv, deghizat în dac și dându-se drept mut ca să nu-l trădeze accentul, era în misiune pe malul dacic al fluviului, filmând mental, în HD, fortificațiile din zonă. Deoarece nu se găsea atunci niciun băștinaș prin preajmă, fiind perioada plină a tulburelului, ungurul și-a ieșit din muțenie, total neinspirat, strigându-le romanilor ceea ce credea el, ca ungurul, că era o glumă bună: ”Ce faceți acolo, măi poponarilor? Vă jucați de-a bătălia de la Pomohácsi?” Soldații romani, care întâmplător nu erau bisexuali ca Traian, n-au gustat gluma, mergând cu pâra la Împărat și Senatul Romei. Astfel au năvălit romanii în Dacia și ce a urmat știți cu toții, că de-aia avem 26% promovabilitate la BAC.
2. Trădătorul Bastus, cel care le-a arătat romanilor intrarea secretă în Sarmizegetusa, nu era defel dacoget pur cum se afirma până acum. Conform descoperirilor noastre, el se numea în realitate Bastian Costobács, având tată ungur și mamă dăcoaică din zona viitoarei Moldove, denumită atunci Mol Dava. Se pare că trădarea a comis-o involuntar, atunci când romanii l-au întrebat unde-i intrarea în Cetate, iar el a răspuns ca un ungur ce se afla: ”Nem tudok romanul!”, însoțindu-și cuvintele cu mișcări de negare din brațe. Romanii s-au luat după direcția în care flutura brațele, dovedită apoi corectă pentru accesarea Sarmizegetusei. Oricum, trădarea rămâne trădare, mai ales când vine de la unul care ar fi trebuit să vorbească graiul romanilor, dat fiind că ștoarfa de mă-sa era dăcoaică iar dacii, se știe, au inventat limba latină înaintea latinilor.
3. În Dacia ocupată de romani, nu latinii și grecii au exploatat zăcămintele aurifere de la Alburnus Maior (Roșia Montană de azi), ci negustorii unguri pe modelul Soros, adică iudeo-maghiari. Aceștia, ascunși în spatele întreprinzătorilor de carton greci și romani, au extras aurul cu o redevență de-a dreptul scandaloasă, de 0,00314 %; cea mai mare parte a bogățiilor ajungând nu la Roma, ci pe teritoriul vechii Palestine, ocupat încă de atunci fraudulos de înaintașii lui Soros. Din acele vremuri dăinuie jelania tradițională a getodacilor locali: ”Munții noștri aur poartă / La noi s-o ros stâlpu-n poartă!”
4. Odată cu retragerea aureliană, ungurii au pus stăpânire pe majoritatea teritoriului deoarece niciun popor migrator și năvălitor nu s-a putut înțelege cu ei, preferând să-și continue drumul spre Europa, la fel ca migranții de azi. Barbarii au disperat la contactul cu eternul răspuns ”Nem tudom!”, mulți dintre ei mâncând pământul din fața ungurilor și descoperind astfel America înaintea lui Columb și Vespucci. Există și o cronică ostrogotă menționând acest lucru, dar kazarii lui Soros au pus mâna pe ea în timpul celui de-al doilea război mondial, îngropând-o în renumitele lor arhive din Budapesta.
Ne oprim aici – următoarele revelații istorice într-o carte scoasă în regie proprie, asta dacă nu ne lichidează între timp ungurii ca pe neuitatul nostru Tribun. Și nu vă lăsați: maghiarul își poate permite orice în țara asta, chiar și să facă majoritățile parlamentare indiferent de câștigătorul alegerilor, dar totul până la mititelul străbun!
Citește și Micul i-a făcut mari pe români
Citește și N-avem IQ mare, dar avem valuare
