Rujeola este o boală infecţioasă acută extrem de contagioasă, provocată de virusul rujeolic, caracterizată prin febră, tuse, simptome catarale (secreții abundente) respiratorii şi digestive, enantem patognomonic (semnul Koplick) şi erupţie maculo-papuloasă.

Rujeola poate fi prevenită prin vaccinare.  Până în prezent, rujeola continuă să rămână o infecţie răspândită pe toate continentele şi este o problemă de importanță majoră a sănătăţii publice.

La fel ca mai toate bolile copiilor are origine virală. Contagiozitatea este mai mare la persoanele neimune, receptivitatea fiind generală într-o populaţie nevaccinată. Virusul rujeolic are un scurt timp de supraviețuire (mai puțin de 2 ore), în aer sau pe suprafețe, precum și o sensibilitate deosebită la solvenți organici (soluții de curățare), căldură și raze ultraviolete. Rezistă foarte bine la frig (-70oC).

Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav. Boala începe cu 1-2 zile înaintea debutului şi se menţine încă 5-6 zile după apariţia erupţiei, fiind maximă preeruptiv. Transmiterea se realizează aerogen, prin secreţiile nazofaringiene. Imunitatea după boală este durabilă.

Receptivitatea este generală. Pot fi afectate toate grupele de vârstă, dar majoritatea persoanelor se îmbolnăvesc în copilărie. Sugarii născuţi din mame imune posedă imunitate specifică până la vârsta de 5 — 6 luni. Indicele receptivităţii este de 95 — 100%.

Prognostic

Rujeola are un prognostic rezervat la copilul sub 2 ani (prin frecvenţa complicaţiilor respiratorii şi neurologice) şi un prognostic bun la copilul şcolar. La gravide în primul trimestru de sarcină, rujeola determină malformaţii ale fătului (50% în prima lună de sarcină).

Letalitatea variază în funcţie de starea organismului, condiţiile de viaţă, asistenţă medicală. Letalitatea rujeolei spitalizate (complicate) este de 0,5-1,5%.

Cum se manifestă

Perioada de incubație durează între 7-18 zile. Debutul bolii este brusc și virulent, cu febră ce poate depăși 39-40oC, la care se adaugă și indispoziția, inapetența, cefalee, iar în scurt timp apar și semnele unei infecții respiratorii obișnuite.

Rujeola începe după 24-48 ore de la apariția febrei și se caracterizează  prin:

– Înroșirea intensă a mucoasei bucale, însoțite de mici pete punctiforme sângerânde, care îngreunează alimentarea. Această congestie poate afecta întreg tractul digestiv, cauzând vome, diaree. În unele cazuri este afectată și mucoasa organelor genitale, provocând usturimi la urinare;

– Limba încărcată cu depozite albicioase și cu mărgele roșii;

– Inflamarea ganglionilor cervicali;

– Semnul Koplik, considerat tipic pentru rujeolă, caracterizat prin mici pete albicioase având în centru un gri-albăstrui, care apar pe mucoasa obrajilor, în dreptul molarilor;

– Persistența febrei înalte, cu risc de convulsii.

Rujeola în a treia fază a bolii, tabloul clinic e complicat de:

– Accentuarea febrei (39-40oC) și a semnelor generale chiar înaintea de declanșarea erupțiilor cutanate, după care temperatura scade ușor, ajungând în 2-3 zile la valori normale.

– Apariția erupțiilor cutanate, care se manifestă prin pete de diferite dimensiuni, de la cele punctiforme, până la unele cu dimensiuni de 3-5cm, de culoare roz, roșu, neregulate, ușor reliefate, catifelate la palpare, care dispar la apăsare și au tendință să se unească între ele. Petele apar de obicei în timpul nopții, după urechi, apoi pe față și după pe gât, urmând ca în 2-3 zile să se întindă pe tot corpul. În momentul în care erupția cuprinde membrele, petele de pe față încep să dispară, după care se retrag în ordinea în care au apărut.

– Erupția se menține 3-5 zile și poate fi însoțită de o ușoară mâncărime, după dispariție, pielea poate căpăta o tentă maronie, care dispare treptat.

Rujeola la sugari

Rujeola la copiii până la 6 luni prezintă frecvent aspecte atipice, ca în rujeola mitigată. Născuţii din mame neimune fac forme tipice de rujeolă. Frecvent evoluează cu complicaţii bacteriene severe şi cu o letalitate crescută.

Rujeola la gravide

La femeile gravide rujeola evoluează cu manifestări clinice tipice. În primul trimestru de sarcină prezintă risc de avort spontan, naştere prematură sau embriopatii congenitale.

Complicații

Complicaţiile sunt cauzate de virusul rujeolic sau de suprainfecţia bacteriană. Se întâlnesc mai frecvent la copiii sub 2 ani, la rahitici, distrofici sau la cei cu focare infecţioase latente preexistente.

1. Complicații respiratorii: laringita acută virală precoce şi laringita tardivă,pneumopatia interstiţială, bronşiolita capilară, pneumonia

2. Complicații oculare: conjunctivita, iridociclita, ulcere corneene, nevrite retrobulbare, panoftalmie.

3. Complicații otice: otita congestivă virală.

4. Complicații digestive: stomatita rujeolică se poate complica la sugar cu suprainfecţie micotică sau bacteriană, rezultând angină, noma (gangrena obrazului) sau parotidită septică.

5. Complicații cardiace: miocardită.

6. Complicații cutanate: piodermite, impetigo, abcese, flegmoane.

7. Complicații nervoase: meningita, meningoencefalita, panencefalita sclerozantă subacută (PESS), scleroza în plăci (scleroza multiplă).

Diagnostic

1. Diagnosticul clinic pozitiv în perioada preeruptivă este orientat de existenţa celor 3 cataruri (ocular, nazal şi traheobronşic), survenite în cursul unui sindrom febril. Certitudinea diagnosticului apare în momentul apariţiei semnului Koplik.

În perioada eruptivă, îmbinarea enantemului cu exantemul, caracterul şi modul de expansiune sunt concludente.

2. Diagnosticul virusologic – izolarea virusului din secreţiile nazo-faringiene, sânge sau urină în perioada de debut şi în cea de stare, cultivare de ţesut.

3. Diagnosticul serologic se realizează prin cercetarea, în dinamică, a anticorpilor din sânge, prin testul de inhibare a hemaglutinării (titrul fiind între 1/512-1/4096), prin reacţia de fixare a complementului sau prin testul de neutralizare.

4. Diagnosticul diferenţial:

 – în perioada preeruptivă (până la apariţia semnului Koplik) se face cu virozele respiratorii acute (gripa, adenoviroze, guturai etc.);

– în perioada eruptivă cu: scarlatina, rubeola, rozeola infantum, megaleritemul infecţios, exantemul miliariform, cu formele eruptive adenoviroze, enteroviroze şi mononucleoza infecţioasă; cu tifosul exantematic, leptospiroza, lues, boala serului, trichineloza, meningococcemia şi cu erupţiile medicamentoase.    

Tratament

În lipsa unui tratament specific (etiologic), bolnavii cu forme uşoare şi medii de rujeolă se tratează cu repaus, regim igieno-dietetic şi medicaţie simptomatică (antipiretice, antialgice şi calmante ale tusei).

În formele grave de boală se combat:

– fenomenele de colaps cardiovascular prin tonice cardiovasculare injectabile, umplerea patului vascular, preparate cortizonice;

 – deshidratarea prin administrarea de ser glucozat, bicarbonat şi ser fiziologic;

 –  fenomenele de hiperexcitabilitate nervoasă prin diazepam, luminal, vărsăturile prin emetiral (supozitoare) sau clordelazină 1-2 mg/kgc/zi i.m. sau i.v.;

 –  fenomenele hemoragice prin hemostatice, vitamina K, C, calciu

Tratamentul igieno dietetic: repaus la pat 8-10 zile cu igiena riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor prin spălare cu ceai de muşeţel, soluţii de romazulan etc.

Regimul alimentar în perioada febrilă este lacto-hidrocarbonat cu asigurării hidratării (enteral sau parenteral).

Profilaxia

Implică izolarea bolnavului la domiciliu şi spitalizarea în caz de forme severe sau complicate.

Imunoprofilaxia se aplică în primele 48 ore de la contactul infectant (0,3 ml/kgc).

Profilaxia generală se realizează prin vaccinare, începând de la vârsta de 9 luni (în România, cu vaccin viu atenuat), respectându-se cu stricteţe regulile recomandate dat fiind inactivarea rapidă a vaccinului la lumină şi temperatură.

Există o imunitate transmisă transplacentar pentru copiii născuţi din mame imune care durează până în jurul vârstei de 6 luni

Măsuri antiepidemice în focar

În focarul de rujeolă se poate administra vaccin antirujeolic în primele 5 zile de contact la copii peste 6 luni.

– Izolarea bolnavului la domiciliu sau în spital

 – Instalarea carantinei în colectivități

– Limitarea accesului vizitatorilor în spitale

– Evitarea contactului persoanelor receptive cu sursele de infecție

– Supravegherea contacţilor

Imunizarea antirujeolică

Imunizarea antirujeolică constituie elementul de bază în profilaxia acestei maladii. Vaccinul utilizat este ROR (rubeola, oreion, rujeola) la vârsta de 9 luni și o revaccinare la 5 ani. Pentru eliminarea rujeolei se impune realizarea unui nivel major de imunitate colectivă, prin vaccinarea la cel puţin 95% din receptivi. Astfel se poate întrerupe transmiterea naturală a virusului rujeolic.