Evenimentele despre “15 martie 1990 din Tîrgu-Mureș” sunt, de fapt, despre bătăile dintre prostanii români și prostălăii români de etnie magiară din 19 – 20 martie 1990. Și sunt, de fapt, actul de renaștere din propria cenușă a serviciilor secrete române de sorginte MI (ale Ministerului de Interne) – căci cei din Direcția de Informații a Armatei pusese mâna pe întreaga șleahtă de securiști și făceau presiuni să se substituie rețelei lor informative (dar asta este altă poveste).
De asemenea, din pumnii în ochi și parii împărțiți pe spinarea și-n bostanele protălăilor mureșeni, indiferent de etnie, s-au legitimat partidele naționaliste: UDMR și PUNR (cu toată șatra de indivizi care nu știua și nici nu știu să-și câștige existența decât din sudoarea limbii).
19 – 20 martie 1990 sunt certificatul de renaștere al lui Marko Bella, Eugen Barbu, Gheorghe Funar, Sutto Andras, Corneliu Vadim Tudor șamd – întreaga gașcă de indivizi de cea mai joasă speță a naționalismului socialist plodit în școala socialistă multilateral dezvoltată a lui Nea’ Ceașcă. Indiferent de etnie, nemernicii s-au hrănit, cu rahat aruncat în ventilator, unii pe alții.
Vom încerca în aceste zile o radiografie în foileton a evenimentelor ce au deturnat calea aparent democratică pe care România intrase după Decembrie 1989.
Până la mineriada din iunie ‘90, evenimentele de la Tîrgu-Mureș aruncau România în preistorie
Să ne aducem aminte de faptul că, în decembrie 1989, la Târgu Mureș, românii și maghiarii au luptat împreună pentru înlăturarea dictaturii comuniste. Erau uniți și la fel de însetați de libertate. Dar până și acest lucru a fost distrus ulterior de către politrucii naționaliști ai fostei Securități ca polție politică care au început să-i reabiliteze pe călăi și să-i prezinte pe cei care au luptat pentru libertate ca pe niște indivizi însetați de sânge
În ianuarie 1990 au apărut pimele neînțelegeri. Politrucii maghiarilor au înființat UDMR, iar politrucii românilor, Vatra Românească, o organizație civică din care făceau parte ofițeri ai fostei Securități, ai miliției și armatei, foști membri de frunte ai PCR, și juriști din vechea gardă. Platforma “politică” a organizației consta doar din a acuza UDMR că face jocurile Budapestei și că ungurii vor să ia Ardealul în cârcă și să-l care în Ungaria. În replică, auto-alimentându-se și auto-legitimându-se, UDMR a acuzat Vatra Românească de ultranaționalism și xenofobie.
Puse cap la cap două declarații, vă dau dimensiunea nesimțirii din ambele tabere:
- Kiraly Karoly, fost vicepreședinte C.P.U.N.: ”În programul Vetrei era lichidarea maghiarilor, alungarea sașilor și așa mai departe.”
- Valeriu Tabără, fost vicepreședinte Vatra Românească: ”Se formase UDMR-ul, cu un anumit program politic, iar românii au fost puși în gardă!”
Pic cu pic și strop cu strop, fac al tâmpeniei Potop
Uniunea Democratică Maghiară, condusă de Domokos Geza, și Uniunea Vatra Românească, condusă de Radu Ciontea, încep să-și arunce acuzații imediat de la înființare.
Spiritile se inflamează din momentul în care, în februarie 1990, UDMR a solicitat Consiliului Provizoriu de Uniune Națională – condus de Ion Iliescu – înființarea unor facultăți și licee cu predare exclusiv în limba maghiară. Însă, revendicările lor aveau să fie „traduse” greșit românilor de presa locală și apoi de cea centrală. Ungurii voiau ca liceul Bolyai să fie maghiar, iar în presa centrală apăreau texte cum că aceștia nu vor numai liceul, ci vor și inscripții în limba maternă, trotuare separate, segregare și Transilvania cu totul.
Dar cum idioțenia nu cunoaște naționalitate, ca replică la aceste texte, statuia lui Avram Iancu a fost profanată în ziua de 27 februarie 1990. Poliția a pus incidentul pe seama unor autori neidentificați.
Românii acuză de profanarea statuilor lui Avram Iancu și, ulterior a lui Nicolae Bălcescu, ambele din Tîrgu-Mureș, de răspandirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de către români și răspândirea de hărți ale Ungariei incluzând Transilvania. De aici și până la acuzații privind atacarea caselor de români de către maghiarii din mai multe localități din județul Mureș și Secuime, a fost doar un pas.
UDMR acuză, în contrapartidă, Vatra Romaneasca și populația românească, de intoleranță față de dorința lor, cosiderată legitimă, de a avea școli și universități în limba maghiară, adică limba maternă. Liderii maghiari ai vremii își fac discurs politic din exploatarea suspiciunii romanilor la adresa unor cereri legitime pe care o tratează ca pe o continuare a persecuției de tip comunist. Lucru normal, în opinia lor, cât timp în fruntea noilor structuri „democratice” se află de fapt personaje celebre ale fostei Securități.
Ca totul să explodeze, a fost necesar ca, pe 15 martie 1990, etnicii maghiari să depună coroane la sărbătorirea Revoluției de la 1848.
A doua zi, pe 16 martie, se naște „Incidentul Farmacia nr. 28”, care a fost relatat în opt rânduri în ziarul „Adevărul” (tendențios, la fel cum această fițuică continuatoare a tradițiilor securistice ale ziarului “Scânteia”, avea să o facă și în ceea ce privește “Golaniada” ce avea să fie înăbușită sub târnăcoapele minerilor). Textul, intitulat „Ce si-a permis doamna farmacistă”, fusese scris și răspândit de către Rompres (Agerpres), agenția de știri a statului: „Iată ce s-a întâmplat în noaptea de vineri în municipiul Tîrgu-Mureș: Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat plăcuța cu numele farmaciei, traducând-o în maghiară și anunțând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisă decât pentru maghiari”.
Deși știrea a fost preluata și de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat că a fost o făcătură menită să inflameze spiritele.
(va urma)
[…] […]
[…] […]