Într-un eveniment aflat în topul mondial al expozițiilor de profil, unde țările își construiesc cu grijă imaginea, își negociază exporturile și își cultivă relațiile comerciale, România a ales improvizația de weekend și estetica ”las’o, bă, că merge-așa”.
Rezultatul? Un stand care a arătat ca o repetiție generală pentru o expoziție anunțată greșit.
ARICE, agenția care există doar vineri, când trebuie aprobat bugetul…
Responsabilitatea oficială pentru prezența României la Wine Paris 2026 aparține Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), în parteneriat cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, ARICE fiind oficina de securici și sinecuriști care a aprobat bugetul pentru stand vineri, în timp ce târgul începea luni. Cu alte cuvinte, statul român a descoperit, cu 72 de ore înainte, că există un târg internațional programat de luni de zile.
Vineri ARICE și-a bugetat prezența și și-a licitat standul. Duminică și le-a construit pe ambele. Din resturi. Rezultatul a fost un spațiu expozițional amplu contractat, dar umplut cu o prezentare mică, fragmentată, lipsită de coerență și, potrivit organizatorilor, deranjantă pentru atmosfera târgului.
Unul dintre organizatori chiar ar fi spus sec ”Românii și-au bătut joc de noi.” Diplomație franțuzească, probabil.
ARICE, sau calea sifonării banilor publici în buzunarele sinecuriștilor politici
Teoretic, în Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior funcționează ceea ce, cu mult aplomb birocratic, este prezentat drept ”rețeaua de specialiști români în comerț exterior”. O structură populată de persoane care, încă din 2021, încasau între 6.000 și 12.000 de euro pe lună, la care se adăugau diverse beneficii consistente și, desigur, promisiunea omniprezentei pensii speciale.
Cine ocupă aceste poziții? O colecție pestriță de apropiați ai Puterii: foste consiliere ale miniștrilor economiei, fini de baron local bine-cunoscut, doi foști subprefecți, nașul de cununie al unui fost ministru, soții ale unor funcționari din mari agenții de reglementare și niște nepoței de general din structuri.
În fruntea tuturor se află chiar beizadeaua politică a securistului Dan Voiculescu, puristo-conservatorul-liberal-social-democrat Daniel Constantin, fost ministru al agriculturii, traseist politic notoriu, numit politic de Bolojan în prima zi a lunii februarie 2026 la conducerea instituției, după ce Biroul Politic Național al Partidul Național Liberal a ”recomandat” această mișcare în ședința din 19 ianuarie 2026.
Vicepreședinte al ARICE este Doru-Claudian Frunzuliță, politician PSD cu o avere impresionantă declarată, nenumărate apartamente, case, terenuri și milioane în conturi. Carieră lungă prin consilii de administrație și funcții publice.
Deci, ARICE este populată aproape integral prin celebrul algoritm politic ”PNL + PSD = reformă prin rotație”. Acești oameni gestionează promovarea externă a României. Aceștia decid cum arată România în fața importatorilor, distribuitorilor și a presei internaționale.
Pe hârtie, acești oameni ar trebui să facă ”comerț exterior”. În realitate, companiile serioase care operează efectiv în acest domeniu nici măcar nu au auzit de ei.
Între timp, agenția a cheltuit, în 2024, 131 de milioane de lei, iar pentru anul trecut avea alocate 94 de milioane, la care se adăugau credite de angajament în valoare de 177 de milioane de lei. Bugete generoase, rezultate greu de identificat.
Moldova, lecția de demnitate de peste Prut
În timp ce România improviza decoruri de ultim moment, Republica Moldova venea cu strategie, identitate vizuală coerentă, prezență consistentă de producători și mesaj clar. Nu e o metaforă. Este o diferență de planificare.
Moldova a înțeles că un târg de asemenea calibru nu este o excursie cu degustare gratuită, ci o investiție în imagine și export. România a înțeles că bugetul poate fi semnat și vineri.
Zeci de mii de euro pentru o umilință publică
Statul român a plătit câteva zeci de mii de euro pentru standul României la Wine Paris 2026. Din banii contribuabililor. Iar în loc de promovare, România a bifat o contraperformanță atât de gravă încât, potrivit surselor din industrie, s-a discutat chiar despre interdicția participării viitoare dacă lucrurile continuă în acest registru.
Mai mult, potrivit surselor din industrie, ar exista chiar datorii vechi de aproximativ 30.000 de euro din situații similare anterioare, plus sume restante către constructorii de standuri de ordinul sutelor de mii de euro.
Brand de țară, deci? Mai degrabă brand de restanță.
Domnule Bolojan, când începe reforma? Luni sau vineri?
Ironia supremă este că exact aceiași oameni care administrează jenantele sinecuri politice, al căror efect l-am reliefat mai sus, vorbesc despre reformă, eficiență, competitivitate și relansare economică.
Realitatea arată, însă, că, România, deși are vinuri excelente, are crame moderne, etichetă și povești, nu are și o administrație capabilă să aprobe un buget la timp pentru un târg programat din calendarul mondial al industriei.
Wine Paris 2026 nu a fost doar un stand prost. A fost radiografia unei administrații care confundă promovarea externă cu o delegație de protocol și brandingul național cu o machetă lipită în grabă.
Vinul românesc poate concura în lume. Statul român, în forma actuală, însă, pare că nu poate concura nici cu propriul calendar. Pentru că, în timp ce alții își construiesc reputația pe termen lung, noi încă negociem dacă să semnăm bugetul vineri sau luni.
