Din spatele ferestrelor de folie ale zecilor de colibe înjghebate din crengi, scânduri vechi și pământ galben, orice vizitator e privit cu interes și speranță de sute de perechi de ochi pentru care patul de placaj suspendat pe butuci și acoperișul din carton dublat cu bannere de poliplan reprezintă confortul suprem.
Aflat la 10 km de Sfântu Gheorghe, la ani lumină de civilizație și la hotarele galaxiei interesului guvernanților din ”Țara lui Bucur”, Hetea este cătunul mamelor – copii care își țin traiul de azi pe mâine adunând lună de lună alocația proprie cu cea a pruncului de la sân. Este satul fără WC-uri în fundul curții, din simplul motiv că împrejmuiri nu există. Este așezarea în care, în fiecare zi, tinerii și bătrânii adorm și se trezesc flămânzi, festinul cotidian al celor mici fiind cornul și laptele de la școală.
În Hetea, mai mult de jumătate dintre copii nu au electricitate în ”locuințe”, 99,99% habar nu au de internet și peste 80% au ca masă principală, peste zi, produsele oferite în cadru instituțional.
Arhanghelul de la Hetea
Deși sunt de confesiuni diverse, localnicii din Hetea îți răspund simplu când îi întrebi cum arată pentru ei Moș Crăciun, Bunul Samaritean sau Arhanghelul Mihail, indicându-l invariabil pe Părintele Vasile Antonie Tămaș, parohul din Vâlcele. Preotul patriot din Covasna lui Decebal lasă de ani buni dâre de lumină la fiecare trecere prin comunitate.
Este cel care le deschide locuitorilor din Hetea drumul în viață prin sfânta taină a botezului, cel care îi însoțește în fața lui Dumnezeu punându-le cununiile, cel care îi petrece către lumea de dincolo, rugându-se pentru păcatele lor. Este omul care, zi de zi, alături de voluntarii civili, de militari sau polițiști, împarte saci cu merinde printre colibele împrăștiate pe dealuri. Cel care an de an trimite camioane cu lemne de foc pentru sobele de pământ în jurul cărora, invariabil, săracii din Hetea mai trec peste o iarnă friguroasă.
Încă o casă clădită din dragoste de Dumnezeu și de oameni
Mai nou, în afară de cruce și de baxurile cu alimente, Părinte Vasile Antonie a pus mâna și pe mistrie. În Vâlcele, cu sprijinul unor oameni inimoși, a reușit în câteva luni să ridice o casă pentru micuțul Iosif Lăpădat. Același lucru îl încearcă azi la Hetea, acolo unde, cu ajutorul lui Dumnezeu și al vostru, cei ce citiți aceste rânduri, își dorește ca, până la venire iernii, să poată oferi un adăpost celor pe care îi numește ”cei mai săraci bunici” din România.
”Cei mai săraci bunici din cel mai sărac cătun al României, Hetea, nu pot aștepta iarna în aceste condiții! Până să judecați copiii sau nepoții voiesc să vă spun că acești oameni sunt cumsecade și nu au cerut decât mila noastră pentru a avea o singură încăpere din bolțari în care să nu înghețe la iarnă! Bunicul Gogu cântă la vioară frumos. Au mulți copii și nepoți dar nu îi ajută nimeni! Le facem o căsuță mică, de 5/5 în care să aștepte iarna lângă o sobă bună și un pat omenesc”, este mesajul Părintelui Vasile Antonie Tămaș către oamenii cu suflet mare și cu credință în Dumnezeu, care ar putea să ofere o mână de ajutor pentru materializarea proiectului.
Toți cei care, prin aportul lor, își doresc să contribuie la edificarea micului edificiu de credință și bunătate creștinească din Hetea, pot dona orice sumă în contul RO32BTRL03301201395543XX, deschis la Banca Transilvania, pe numele Tămaș Vasile Antonie, sau pe Revolut, la 0768 901 642, cu mențiunea “Cei mai săraci bunici”.
