A fost frumos, nu zicem nu: discursuri aprinse despre suveranitate, declarații de dragoste către popor la ceas de seară și selfie-uri cu vaci autohtone în fundal. Ați fluturat tricolorul, ați strigat „Jos globaliștii!”, ați dat like la fiecare live cu iz de miting și miros de ceapă roșie. Și iată, acum trăiți în România promisă: țara în care jurnalismul se face cu ștampila de la partid, mușcăm din pâinea dacică și mestecăm democrație reinterpretată, cu iz de murături și manuale rescrise.
Nu vă plângeți. Ați vrut ordine, ați primit viziune. Ați vrut suveranitate? Ei bine, acum suntem atât de suverani că și Europa ne lasă în pace. Complet. Ba chiar se preface că nu ne mai cunoaște. Vă amintiți cum era când mergeați la Viena fără viză? E ok, nici ei nu-și mai amintesc.
Dimineața românului suveran
Septembrie 2025. În România proaspăt ieșită din alegerile prezidențiale, suveranismul rusofil a triumfat în aplauzele unei mulțimi entuziasmate, cu tricolorul pe umeri și telefonul pe modul avion. De ce pe avion? Pentru că oricum internetul occidental e acum închis „pentru reeducare ideologică”. Se lucrează la o rețea națională, „RomNet”, unde singurele site-uri funcționale sunt pagina Ministerului Adevărului Național și canalele de YouTube ale premierului și președintelui-patriot, cu subtitrări în limba rusă, din respect pentru istoria noastră comună, desigur.
Ziua începe cu noul imn, o piesă compusă de un DJ, evident patriot, și aprobată de Departamentul de Cultură Ortodoxă și Suverană. Radiourile, toate recent naționalizate, redau la ore fixe discursuri motivaționale rostite de noul lider de la Cotroceni. „Români, închideți ferestrele Occidentului, că bate curentul doctrinar!”. La cafenelele rămase deschise (cele cu aviz de puritate națională) nu mai poți comanda espresso, că vine de la italieni. Se bea cico cu ginseng dacic și se mănâncă plăcinte cu cartofi moldovenești, după rețeta reconstruită din manuscrise geto-dace descoperite la Drobeta-Turnu Severin. Cărțile de pe rafturi sunt toate aprobate de Comisia pentru Reîntregirea Adevărului: Caragiale e suspect, Eminescu e reinterpretat, iar despre Iorga nu mai zice nimeni nimic, că era cam intelectual.
Universitățile, redute ale naționalismului
Profesorii care au îndrăznit să spună că Europa nu e chiar Satana în costum de business au fost invitați, alături de medicii cu specializări în străinătate, și de jurnaliștii soroșiști, să își continue carierele în agricultură, un domeniu acum foarte căutat, mai ales că piața muncii s-a resetat pe model 1950: profesii de bază – zilier cu sapa, fierar, postăvar, cioban, influencer patriotic.
Studenții au acum cursuri de „Gândire Ortodoxo-Suverană Aplicată”, „Războiul Cultural: Apărarea de Veganism și Feminism” și „Limba rusă pentru începători”
Presa liberă, dar cu botniță
Toate instituțiile media au fost curățate de elemente vândute globalismului. În redacții s-a introdus testul de loialitate: cine n-a plâns la discursul de investire al președintelui e agent de influență externă. Jurnalismul de investigație s-a transformat în jurnalism de veghe națională, adică scriem ce trebuie, cum trebuie, despre cine trebuie. Știrile de seară încep mereu cu raportul zilnic despre dușmanii țării: UE, NATO, Ikea, și uneori Bulgaria, că se uită urât la noi de peste Dunăre.
Viața socială, un perpetuu Revelion patriotard
Pe rețelele de socializare (de fapt, pe „ZamolxeNet”, versiunea locală a fostului Facebook), cetățenii postează cu mândrie poze cu conservele din beci, noile uniforme de voluntar suveranist și selfie-uri cu busturile din ghips al liderilor naționali, amplasate acum în fiecare bloc. Dacă postezi altceva, primești automat o vizită de curtoazie din partea „Patrulei Dacice”, care îți explică, blând, dar ferm, valorile autonomiei spirituale neglobaliste.
Așadar…
România post-2025, sub steagul suveraniștilor rusofili, arată ca o glumă proastă spusă prea des la beție: întâi râzi, apoi îți dai seama că n-ai pe cine suna, că rețeaua e căzută, că avionul spre Chișinău e suspendat „pe considerente de neutralitate geopolitică”, iar trenul spre vest merge doar până la Arad, unde cotește brusc către Moscova, „din motive de demnitate națională”.
Dar totul e bine, românii sunt din nou „stăpâni la ei acasă”, liberi să spună ce trebuie, să creadă ce li se spune și să trăiască, cu mândrie, într-un vis al trecutului reîncălzit, servit cu jumări de Mangalița, sare grunjoasă de Târgu Ocna și murături de Buzău.
Așa să ne ajute Dacia!
