Pe 16 decembrie 2025, la câteva zile după difuzarea documentarului Recorder „Justiție capturată”, Secția pentru procurori din CSM a hotărât să să ceară Inspecției Judiciare efectuarea de verificări asupra acuzațiilor aduse șefului DNA, Marius Voineag.
Voineag fusese acuzat de imixtiuni nepermise în activitatea procurorilor: ar fi cerut ca toate solicitările de mandate de interceptare sau supraveghere să-i fie transmise lui înainte de sesizarea instanței și că a înlăturat unii procurori din anchete cu scopul de a tergiversa sau a stopa cercetările.
Trei zile mai târziu, pe 19 decembrie, inspectorul șef adjunct Robert Fleckhammer desemnează, printr-un ordin, trei inspectori judiciari să efectueze „verificări cu privire la toate aspectele semnalate în materialul de presă, cu excepția celor care au făcut obiectul unor lucrări anterioare ale Inspecției Judiciare”, după cum se menționează în ordinul obținut de G4Media.
Inspectorii s-au apucat de treabă, au solicitat documente de la DNA și de la CSM și au anunțat audieri de martori, moment în care s-au aprins beculețele prin niște birouri: inspectorii păreau să țintească foarte departe.
Așa că după alte câteva zile, pe 24 decembrie, același Robert Fleckhammer emite un nou ordin, prin care restrânge semnificativ sfera controlului pe care urmau să-l facă inspectorii judiciari, de la „toate aspectele semnalate” la câteva chestiuni pur birocratice: identificarea modalității de comunicare către conducerea DNA a solicitărilor de mandate, dacă vreun procuror a atacat în instanță această dispoziție, dacă procurorii respectă ordinul care îi obligă să transmită șefului DNA solicitările de mandat.
Cu așa obiective modeste, raportul întocmit nu putea să iasă decât modest. Din cele 16 pagini ale documentului, nu mai puțin de 12 sunt alocate unor ample considerații pur teoretice privind structura piramidală a Ministerului Public și independența relativă a procurorilor, spre deosebire de judecători.
Abia la final raportul se apropie cât de cât de subiect: da, a fost identificat ordinul lui Marius Voineag prin care a cerut să-i fie transmise solicitările de mandat (ordinul este reprodus integral); nu, niciun procuror nu a atacat acest ordin în instanță; și da, procurorii s-au conformat acestui ordin.
Raportul astfel întocmit a ajuns pe masa Secției pentru procurori a CSM pe 27 ianuarie. Procurorii din CSM au fost, previzibil, total nemulțumiți de diferența între ceea ce au cerut ei – verificarea tuturor aspectelor semnalate în documentar – și ceea ce le-a livrat Inspecția Judiciară. Ei au apreciat că, prin modul restrictiv în care a ordonat controlul, Robert Fleckhammer a „condus la o limitare semnificativă a atribuțiilor inspectorilor judiciari”.
„Inspectorii judiciari erau singurii în măsură să decidă asupra oportunității verificării tuturor aspectelor și împrejurărilor menite să clarifice contextul factual concret și să aprecieze asupra necesității unor noi verificări, lucru care nu s-a putut concretiza în condițiile unei limitări stricte a cadrului verificărilor, determinate de cele două ordine emise de către inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare”, se mai arată în hotărârea Secției pentru procurori.
În concluzie, procurorii din CSM au decis, cu unanimitate, să restituie raportul Inspecției Judiciare, pentru refacerea acestuia în conformitate cu exigențele inițiale ale CSM.
Inspecția Judiciară nu s-a conformat. A transmis Secției pentru procurori o așa-numită plângere prealabilă, prin care i-a cerut să-și anuleze hotărârea de restituire a raportului, pe motiv că a fost emisă „cu abuz de putere”.
În ședința din 3 martie, CSM – Secția pentru procurori a respins, ca indamisibilă, plângerea prelabilă formulată de Inspecția Judiciară, pe motiv că hotărârea nu este act administrativ în sensul legii contenciosului și că raportul în sine întocmit de Inspecție nu a respectat obiectivele fixate de CSM.
Formularea plângerii prealabile e un semn că Inspecția Judiciară pare decisă să lupte până în pânzele albe ca să-l protejeze pe Marius Voineag: este primul pas în procedura de atacare a actelor administrative în contencios administrativ. Odată respinsă această plângere, Inspecția Judiciară are cale liberă să sesizeze instanța.
Voineag cere, Inspecția se execută
Un episod straniu al acestui conflict l-a avut ca protagonist direct chiar pe Marius Voineag, șeful DNA. După ce inspectorii judiciari și-au început activitatea și au cerut documente de la DNA, Marius Voineag a cerut conducerii inspecției Judiciare să-l recuze pe procurorul Liviu Mustață, care e directorul direcției de inspecție pentru procurori.
Liviu Mustață nu se număra printre inspectorii desemnați să efectueze cercetările, rolul său era de a aviza – favorabil sau negativ – raportul pe care inspectorii urmau să-l întocmească. Un aviz consultativ, care nu produce efecte juridice.
Însă Marius Voineag are meciuri mai vechi cu Liviu Mustață, pe care le-a și invocat în cererea de recuzare: Mustață a avizat negativ, în două rânduri, solicitări de-ale lui Marius Voineag de a-i fi apărată reputația profesională, în urma unor atacuri de presă. Cerându-i recuzarea, e ca și cum, în instanță, cineva ar recuza nu judecătorii care îl judecă efectiv, ci pe președintele instanței.
În pofida acestei anomalii procedurale, conducerea Inspecției Judiciare a acceptat argumentele lui Marius Voineag și i-a interzis lui Mustață să dea avize în dosarul de cercetare care-l viza pe Voineag, chiar înainte ca inspectorii să-și fi terminat raportul.
Ca urmare a acestei decizii, Liviu Mustață a cerut Secției pentru procurori să-i apere reputația profesională, ceea ce CSM a și făcut în ședința din 3 martie, aceeași în care a respins plângerea prealabilă a Inspecției Judiciare.
DOCUMENTE
Ce a cerut Secția pentru procurori a CSM Inspecției Judiciare: Hotărâre CSM Secția procurori
Ce a livrat Inspecția Judiciară: 25-2835-raport-rezultat verificări
