Jurnalistul frustrat care pe vremuri atârna la o ciorbă de la vreun politician milostiv și priceput în ale privatizării, Victor Ciutacu se dă iar curajos în prag de alegeri și rupe gardul cu orice prilej, doar – doar o reintra în atenția vechilor stăpâni de la PSD, care au mai spart și pe vremuri sume consistente pe seama prestațiilor lui, fără să obțină până la final vreun beneficiu real.
Abonat la ingineriile de presă, băiatul care care a trăit ani buni într-un apartament social, destinat persoanelor cu handicap, chiar dacă faptul că-i curgea scuipat din gură nu-i dădea dreptul să ia casa unui retardat congenital, s-a dat recent la gleznele lui Berbeceanu, doar pentru că omul opinase în privința răului de cătușe al șpagasinei Sorinei Pintea.
”Vă dați seama că, în țara demenților care se excită la cătușe puse oamenilor bolnavi, la ușa ministrului de Interne stă pe bani mulți o secătură care răspunde la numele Berbeceanu? Smeriți-vă în fața milițianului suprem, a brutei căzute pe interceptări cu interlopii și care a făcut acte de schimburi de mașini cu ei, dar, când vă veți trezi cu bandele de răufăcători la ușă, să nu vă aud că vă pisiciți a jale”, a lătrat deunăzi, pe blogul său personal, cel supranumit de ani de zile în blogosferă, Lingăul.
Fantele de Rahova, care a făcut bani cu gura și l-a bătut pe fostul coleg Mirci Badea la atletism, fugind mai repede decât toate rozătoarele de pe corabia avariată a lui Felix, și-a primit replica în același limbaj, de la comisarul Berbeceanu
”Mă întreabă multă lume, de ce nu-i răspund vagaboandei ciutace? Păi, de obicei nu vorbesc urât cu femeile însă, în cazul ălora de moravuri ușoare, mai fac excepții. Așadar, măi obraznicătură mică care strigi toată ziua să moară Securitatea, taman din curtea instituției, ai uitat fă, când, în urmă cu puțini ani pi.ai ochii și băleai abundent rugandu-mă pe messenger să cobor în mizeria ta, să facem ceea ce tu numești “o emisiune”? Plângeai cu sughițuri și muci, spunându-mi cât de mult mă apreciezi, cât de mult mă respecți și cât de oripilat ești de nedreptatea care mi s-a făcut. Hai să le spunem oamenilor, vagaboandă mică, ce s-a schimbat de atunci. Eu am fost achitat de Înalta Curte, pe fond, pentru toate mizeriile făcute de ăia cu conștiință asemănătoare cu a ta. Adevărații interlopi, aia care-ți lasă ție plata pe noptieră, au fost condamnați la ani grei de pușcărie. Iar tu, damă tristă și urâtă, ai continuat să-ți încasezi simbria, din banii ciordiți de vremelnicii tăi clienți, interlopii. Hai sictir, secătură!”, i-a replicat lui Ciutacu omul care s-a luptat de unul singur, ani de zile, cu corupția din sistemul de justiție pentru a-și dovedi nevinovăția.
Speriat peste poate de arătătorul lui Berbeceanu, Ciutacu a chelălăit din nou abject, amenințând public cerberul de la Interne, alintat ”știrbule” și ”vierme de gunoi”, cu scrisorici gen Caragiale, în variantă digitală, cu varii dezvăluiri și mai ales cu o ditamai condamnarea, în cazul mult așteptatei schimbări a Puterii: ”dacă se schimbă regimul, îți iei între 5 și 7 ani fără agravante”…
Stai liniștit, Victoraș, că degetul lui Berbeceanu nu împușcă, ci doar te trimite la gunoi, acolo unde ți-e locul. Pe tine, dacă niște asasini plătiți ar vrea să te termine, ar fi suficient să vină la redacție, cu o cană de cafea fierbinte, și să te oblige să bei. Iar un Ciutac cu limba opărită sigur va fi condamnat să moară de foame, nemaiavând cu ce să-i lingă în cur pe politicieni și pe moguli.
