Judecătorii au emis un mandat de arestare în lipsă pe numele principalului suspect în cazul crimei din Sectorul 4. Mama fetei a fost lăsată deja în libertate după ce inițial a fost reținută pentru 24 de ore în Spania.
Colegii femeii au fost cei care au anunțat-o că trupul fiicei ei a fost găsit ascuns într-o canapea, într-un apartament din București.
La auzul veștii, femeia nu a plâns și a părut cumva iritată de faptul că era acuzată de o faptă despre care ea nu ar fi știut nimic.
Coleg: Păi, tu n-ai cum să nu știi de fată dacă erai în țară când a murit.
Mama fetiței: Măi ea pleca și nu…
Coleg: Era putrezită sub pat la voi în casă! Ai dormit cu mortul în casă și nu ai știut?
Mama fetiței: Păi eu de unde să știu?
Coleg: Cu mortul în canapea.
Mama fetiței: Eu de unde să știu?
Coleg: În ladă la canapea.
Mama fetiței: Deci, dacă eu mă sculam la 4 dimineața și plecam cu mama, fata a plecat la tată. Eu am dus-o de vreo două ori la tată.
Coleg: Eu nu te cred!
Mama fetiței: M-am dus până la poartă…
Coleg: Eu nu te cred.
Colegă: Nu e, mă, minți mult, mă, Simona, minți mult. Știi de ce?
Coleg: Tu nu plângi după fata ta, ați omorât-o și nu plângi.
Mama fetiței: Nu pot, pe cuvântul meu, mă înțeapă ceva, dar nu pot.
Filmarea în care apare mama fetei a fost făcută în camera în care era cazată alături de alți muncitori români, la o fermă din Spania. Imaginile au fost surprinse cu puțin timp înainte ca polițiștii din această țară să o ridice pe femeie. Oamenii alături de care se află fac un adevărat interogatoriu, încercând să o convingă să spună adevărul despre crimă.
Coleg: În cât suntem azi, mă? În 5, mă, în 5. În 5. De două luni e treaba, nu?
Mama fetiței: Da.
Coleg: Deci pe 5 aprilie era în țară.
Mama fetiței: Da.
Coleg: Deci după 5 aprilie e treaba. Erai aici în Spania, munceai cu noi aici?
Mama fetiței: Nu eram, mă, nu.
Coleg: Păi și copilul tău era sub pat.
Mama fetiței: Măi, dacă eram criminală. De ce vorbești aiurea? Nu te omoram până acum? Nu vezi că nu… Criminalii omoară, eu așa știu, dar eu nu am făcut nimic.
Coleg: Nu, tu ai ajutat la acoperirea copilului tău.
Mama fetiței: N-am auzit nimic, nu te auzi ce spui, mamă?
Coleg: Ăla o omorât-o.
Mama fetiței: Măi, nu știu nimica, decât…
Coleg: Ăla o omorât-o și tu l-ai ajutat.
La un moment dat, unul dintre muncitori îi arată femeii știrile de la Antena 3 CNN, încercând să îi explice că au fost descoperite detalii noi despre crimă și că povestea pe care ea o spune nu este adevărată.
Coleg: Acum jumătate de oră s-a dat la Antena 3!
Mama fetiței: Ia dă. Ia uite! Femeie găsită. Vezi! E femeie, nu e copil, vezi că nu e fata mea moartă?
Coleg: Copil e!
Mama fetiței: Du-te mă de aici, că e femeie.
Coleg: Aia e veche! Știrea aia nouă de azi, bă, vezi că până la urmă s-a dovedit că e trupul unei copile de 12 ani!
Oamenii și-au amintit și de faptul că femeia a încercat de multe ori să acopere faptul că fetița ei a dispărut.
Coleg: Poți să faci ce vrei. Noi acum două zile de minute, când ne jucam cu o sticla aia, când mi-ai dat și mie pe afară, mi-ai spus că ai vorbit cu fata.
Mama fetiței: Da, măi, eu am zis eu la mișto că am vorbit cu fata.
Coleg: Cum poți mă să vorbești pe la mișto când spui că vorbești cu copilul tău? Nu e la mișto treaba asta. Ai vorbit cu fata ta? Și ai zis că ți-a zis fata “mami, îmi trebuie și mie un telefon”.
Mama fetiței: Am zis că eu mă duc cu banii acasă și îi iau telefonul.
Coleg: Uite, măi… de ce minți atâta? Ai zis că ai vorbit cu fata.
Mama fetiței: Măi, am zis cuvântul că am vorbit cu ea, dar nu că-i trimit bani.
Coleg: Păi poate ai dormit aici și ți-a apărut aici și te-a întrebat “mamă, de ce m-ai omorât?”
Mama fetiței: Ferească-mă Dumnezeu.
Între timp, mama fetei a fost eliberată de autoritățile spaniole, după ce autoritățile române au trimis mai multe întrebări printr-o comisie rogatorie, la care femeia a răspuns.
