ÎPS Pimen era internat la secția de Terapie Intensivă a Institutului Matei Balș din București, iar în noaptea de marți spre miercuri a încetat din viață. Ierarhul a fost transportat cu elicopterul la București în 20 aprilie, iar pentru a se însănătoși a primit și tratament cu plasmă de la un pacient vindecat.
„Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a încetat din viață miercuri, 20 mai 2020, în jurul orei 0:50 la Institutul «Matei Balș» din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord. Din cauza infectării cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la București cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. În urma complicațiilor pulmonare apărute, părintele arhiepiscop în vârstă de 90 de ani fost intubat”, transmite Basilica.ro, agenția de știri de Patriarhiei Române.
ÎPS Pimen s-a născut în 1929, în comun Grebănu, Judeţul Buzău, primind la botez numele de Vasile Zainea. A studiat la Liceul din Râmnicu Sărat îndreptându-se, după aceea către Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț, în perioada 1948-1951. Între 1953 și 1957 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București și ale Institutului de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie, iar mai târziu urmând studii de specializare la Universitatea din Köln, între anii 1976-1977.
În 1951 ajuns la Mănăstirea Neamț, pe data 10 martie este tuns la monahism, sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. Tot aici va deveni profesor la școlile monahale din cadrul Mânăstirii, ulterior devenind pedagog la Seminarul din cadrul aceleiași Mânăstiri.
La terminarea studiilor superioare din cadrul Institutul Teologic Universitar din București, devine egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna, unde stă timp 4 ani, din 1957 până în 1961. Ulterior, îndeplinește alte funcții preoțești la Mănăstirea Văratec, Schitul Durău, dar și funcția de muzeograf la Mănăstirea Putna, ca mai apoi, în 1973 să fie ridicat la rangul de protosinghel, în 1966, și, ulterior, la cel de arhimandrit, în anul 1975. După 1989, ÎPS Pimen, pe 24 ianuarie 1991, a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat ca episcop la Suceava la 3 martie 1991.
În 2011, potrivit motivării Curții de Apel București (CAB), este declarat colaborator al Securității. La acel moment ÎPS Pimen a recunoscut că o parte din notele consemnate de Securitate și invocate de Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) sunt adevarate.
În nota informativă furnizata sub numele conspirativ „Petru” din 18.01.1979, viitorul înalt prelat a adus la cunoștinta organelor de securitate că o anumită persoană A.B. „nu iubește conducerea țării”. Despre aceeași persoană, „reclamantul a furnizat informații referitoare la situația familială a acesteia, încălcându-i-se astfel acesteia dreptul la viata privată. Reclamantul a arătat că este adevarată consemnarea privind nota informativă din 14.09.1979 și a precizat că a evitat anumite discuții deoarece „era o ponegrire la adresa țării”, se mai arată în motivarea CAB.
În acest caz ÎPS Pimen recunoaște o parte din acuzații, într-un fel sau altul, șocând opinia publică, dar a adus și argumente în apărarea sa, pentru acțiunile din acele vremuri de tristă amintire.
„Astfel în nota supliment datată 16.03.1977, reclamantul a furnizat informații în sensul ca prof. P. M era de opinie că profesorii „să aibă o orientare mai largă și să nu fie prea marxiști” și că vrea să-și facă prieteni persoane „care să împărtășească niște idei nu prea fidele față de politica statului nostru. Numai autoritățile statului pot aduce atingeri drepturilor fundamentale și, în plus, nu s-a putut indica nicio persoană căreia i-au fost limitate sau înlăturate drepturile fundamentale la care a făcut trimitere instanța de fond ca efect al informațiilor consemnate de ofițerii de securitate. Pe de altă parte, în cazul cetățenilor străini sau al cetățenilor români care părăsiseră România și locuiau în străinătate, autoritățile române nici nu puteau aduce atingere drepturilor menționate”, a scris Pimen despre un cunoscut.
