Întrebat, marți, dacă consideră că un premier tehnocrat ar fi o soluție pentru România, Isărescu a răspuns: „Nu știu cât de ușor i-ar fi unui tehnocrat, mai ales venit din exterior, să intre în probleme rapid. Trebuie să ai o anumită credibilitate, să-i cunoști pe cei din guvern, să te cunoască și ei…. Altfel vorbești în gol, în deșert. Spre sfârșitul mandatului meu (mandatul de premier – n.r.), vorbeam acolo singur”, a spus guvernatorul BNR la prezentarea Raportului privind inflația.
Isărescu a fost premier în perioada 16 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000, .la finalul guvernării Convenției Democratice și a unui ciclu de crize politice și economice. Ulterior, Isărescu a și candidat la președinție, dar nu a intrat în turul doi. Alegerile aveau să fie câștigate de Ion Iliescu, într-o finală cu Corneliu Vadim Tudor.
„Număram ca un deținut câte zile mai am până când plec de la Palatul Victoria”
Isărescu a mai adăugat că spre finalul mandatului său de un an la Palatul Victoria singurul om cu care mai discuta era președintele Emil Constantinescu. „Datorită anului electoral, spre sfârșitul mandatului meu vorbeam și eu acolo singur. Dar mai rămăsesem eu cu domnul președinte Constantinescu, că mai aveam dialog. Toate celelalte partide erau… Și număram ca un deținut câte zile mai am până când plec de la Palatul Victoria. Și la plecare m-a întrebat o doamnă jurnalistă de atunci «Unde credeți că e mai greu, ca guvernator sau ca premier? » Și ce să-i răspund? Ca premier îți trebuie să ai ochi nu numai în față și în stânga, în dreapta și mai ales ochii în spate, să vezi cine te înjunghie pe la spate sau cel puțin să poți să te ferești. Mult mai greu să fii premier. E un job extrem de solicitant”, a spuis Isărescu.
Mugur Isărescu a mai explicat, marți, că nu e nevoie de taxe noi și că reducerile de impozite sunt excluse până când obiectivele fiscale (ținta de deficit bugetar) sunt atinse. Asta, a adăugat guvernatorul, pentru că logica credibilității externe nu lasă loc de experimente acum.
„Agențiile de rating nu au degradat România, în ciuda crizei politice prelungite. Ieșirile de capital au fost minime față de primăvara anului trecut. Sunt victorii fragile, câștigate prin continuitate și disciplină, și se pot pierde rapid dacă semnalele devin ambigue”, consideră numărul 1 din BNR. . „Dovada clară că această corecție fiscală a mers bine,” a spus el, „este că cei care ne creditează, inclusiv agențiile de rating, nu ne-au degradat în ciuda crizei politice.”
Există însă o variabilă pe care nicio politică monetară nu o poate substitui și pe care Isărescu a numit-o explicit, de mai multe ori, cu o insistență care semăna cu îngrijorarea: stabilitatea politică. „Piețele sunt foarte sensibile la ambii factori,” a spus el – corecție fiscală și stabilitate politică. „Să avem cât mai repede un guvern.” Formularea era sobră, dar substratul era neliniște reală. Finanțarea din surse externe, de care depinde creșterea prin investiții – singura cale de a compensa scăderea consumului fără a alimenta inflația – „are nevoie de continuitate politică.”
Criza politică nu ajută, spune Isărescu
Pericolul stagflației, pe care Comisarul European pentru Economie l-a invocat în aceste zile pentru întreaga Europă, există și în România. O economie care stagnează sau scade, cu inflație care refuză să coboare suficient de repede, este cea mai dificilă situație pentru un bancher central: instrumentele clasice funcționează prost în ambele direcții simultan.
Isărescu a insistat pe un argument pe care îl repetă de ani de zile, dar care capătă în contextul actual o urgență nouă: că există două tipuri de ajustare fiscală. Una pe care o faci tu, în ritmul tău, negociată cu Uniunea Europeană, suportabilă social dacă e bine calibrată. Și una pe care ți-o impun piețele financiare, brusc, fără negociere și fără milă. „Dintr-o dată te trezești că nu ai finanțare decât pentru 1-2% deficit bugetar” a spus el.
Aceasta este, în fond, miza întregii discuții despre corecție fiscală: nu dacă strângi cureaua, ci cine o strânge și în ce ritm.
Și totuși, Isărescu a încheiat cu ceva care semăna, cu prudenţă, cu optimism. Recolta de cereale arată bine. Investițiile au crescut în a doua jumătate a lui 2025 și există șanse să continue. Rezervele sunt solide. Cursul pare să-și fi găsit un echilibru de piață. Ajustarea fiscală merge în direcția bună.
Condiția e simplă și imposibil de garantat: să existe un guvern. Și să nu se schimbe nimic din ce a fost construit în ultimii ani.
