Într-un eveniment aflat în topul mondial al expozițiilor de profil, unde țările își construiesc cu grijă imaginea, își negociază exporturile și își cultivă relațiile comerciale, România a ales improvizația de weekend și estetica ”las’o, bă, că merge-așa”.
Rezultatul? Un stand care a arătat ca o repetiție generală pentru o expoziție anunțată greșit.
ARICE, agenția care există doar vineri, când trebuie aprobat bugetul…
Responsabilitatea oficială pentru prezența României la Wine Paris 2026 aparține Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), în parteneriat cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, ARICE fiind oficina de securici și sinecuriști care a aprobat bugetul pentru stand vineri, în timp ce târgul începea luni. Cu alte cuvinte, statul român a descoperit, cu 72 de ore înainte, că există un târg internațional programat de luni de zile.
Vineri ARICE și-a bugetat prezența și și-a licitat standul. După care a decis să nu se implice sub nicio formă, deși era obligat legal, și a silit prin pasivitatea sa expozanții privați să se descurce de unii singuri și să-și monteze pe fugă sisteme expoziționale minimale. Rezultatul a fost un spațiu expozițional amplu contractat, dar umplut cu o prezentare mică, fragmentată, lipsită de coerență și, potrivit organizatorilor, deranjantă pentru atmosfera târgului.
Unul dintre organizatori chiar ar fi spus sec ”Românii și-au bătut joc de noi.” Diplomație franțuzească, probabil.
Gabriel Roceanu, director general Crama Oprişor: ”Am plătit totul din banii noștri”.
Managerul unuia dintre expozanții care s-au încăpățânat să-și respecte blazonul la Wine Paris, Gabriel Roceanu, de la Crama Oprişor, pune punctul pe ”i” și anunță că ARICE nu a făcut mai nimic pentru a onora evenimentul, ba chiar i-a anunțat de pe o zi pe alta pe cei interesați, lăsându-i să se descurce pe propria cheltuială.
”S-a multiplicat idea că au fost cheltuiți bani publici pentru aceasta acțiune. Total fals. Costurile de participare la Wine Paris au fost suportate în întregime de către cele 10 crame participante, din cash-ul propriu disponibil. În jur de 10 mii Euro am cheltuit fiecare crama pentru a ne putea expune vinurile la Wine Paris și a ne întâlni cu clienții cu care deja am convenit cu săptămâni înainte. Nicun leu din bani publici și niciun Euro nu a plătit agenția se stat ARICE pentru acest târg. Cramele au plătit tot, în condițiile actuale economice, extrem de dificile pentru industria vinului. Iar standul a arătat în felul acela deoarece cele 10 crame participante s-au mobilizat sâmbăta, 7 Februarie, să organizeze extrem de multa logistica, acțiune care ar fi trebuit să fie gestionata de către o companie organizatoare desemnata de ARICE în conformitate cu regulamentele. Însă nu a făcut-o”, declară Gabriel Roceanu (foto), director general al Cramei Oprişor.
Același reprezentant al cunoscutului brand românesc de vinuri adaugă faptul că, ”în mai puțin de 48 ore, cele 10 crame au trebuit să trimită cumva mostrele la Paris, apoi să fie zeci de convorbiri cu mangementul târgului Wine Paris pentru a găsi o soluție urgenta și minimala de mobilier, pahare, frapiere, deversoare, inscripționare, etc, în mai puțin de 48 ore înainte de începerea târgului. Într-adevăr, nu a mai fost timp fizic pentru decoruri și butaforie cum s-ar fi cuvenit, profesional, pentru că acestea implica activități complexe, organizate și prelucrate din timp de o companie specializata, care, repet, trebuia desemnata cu săptămână în urma de către agenția ARICE, și finanțată din bugetul de minimis acordat de UE către fiecare tara membră”.
”Conform programului tehnic publicat pe site Wine Paris”, explică Gabriel Roceanu, ”asamblarea standurilor a început pe data de 5 Feb. ARICE abia pe 6 Feb ne-au anunțat că s-au desfășurat toate procedurile legale însă nu s-a prezentat nicio firma la contractarea organizării. Duminica 8 Feb și Luni 9 Feb fiecare crama din cele 10 participante au achitat prin transfer bancar sume cash către Wine Paris pentru a putea fi funcțional standul începând de Luni 9 Feb. De ce am făcut noi asta ? De ce am acceptat să fim expuși într-un stand cu layout improvizat ? Pentru că am decis împreună, cele 10 crame, să nu pierdem definitiv putinii clienți cu care deja aveam stabilite întâlniri acolo. Și pentru că standul Romainei era deja înscris de mult timp în platforma online Wine Paris, în cataloage, pe panourile de prezentare ale târgului, pe stickerele aplicate pe holurile târgului. Absenta totala a expozanților din Romania ar fi distrus iremediabil imaginea industriei viti-vinicole Romanești.”
”Am ales un compromis, pe bani noștri privați 100%, să ne prezentam cu vinurile la Wine Paris 2026. Niciunul din cei 10 producători nu este relaxat după acest eveniment. Am cheltuit bani neprogramati, pentru a salva ceva din reputația producției de vin din Romania. Niciunul dintre noi nu putem estima când anume ne putem recupera investiția pentru că, tot în conformitate cu procedurile legale, nu se poate deconta nimic nicăieri la ARICE atâta timp cât nicio firma organizatoare nu are contract cu ARICE, repet, conform procedurilor. Așa sunt legile și regulile acum, din păcate. Proceduri, care sunt, la rândul lor, supuse altor proceduri (…) Nu a fost bine deloc expunerea României la Wine Paris, însă nu cred este fair sa acuzăm cramele participante care au făcut eforturi uriașe că să se evite o catastrofa de imagine”, conchide managerul Cramei Oprișor.
Diana Pavelescu: ”Nu mai putem amâna profesionalizarea reprezentării externe!”
Diana Pavelescu (foto), secretar General al Asociației Degustătorilor Autorizați, cu o experiență de peste 15 ani în industria viticolă, a expus, pe blogul personal, perspectiva sa mai mult decât critică asupra întregii desfășurări de evenimente accesorii târgului internațional Wine Paris.
”Reprezentarea României la un târg precum Wine Paris nu poate fi lăsată la voia întâmplării și nici delegată informal unor inițiative izolate, oricât de bine intenționate. Este nevoie de un cadru clar, de criterii transparente, de un mecanism care să ofere șanse egale și celor mari, și celor mici. Este nevoie de asumare politică, dar și de coeziune internă. Altfel, vom continua să repetăm același scenariu: emoție înainte de târg, tensiune în organizare, justificări după. Iar imaginea vinului românesc va rămâne suspendată între potențial și realitate. Poate că momentul Wine Paris 2026 nu este un eșec, ci un nou semnal. Un semnal că nu mai putem amâna profesionalizarea reprezentării externe. Că nu mai putem funcționa fragmentat. Că nu mai putem trata imaginea drept un detaliu. Pentru că, în lumea vinului, imaginea este începutul încrederii. Iar încrederea se construiește greu și se pierde ușor. Întrebarea nu mai este cine este vinovat. Întrebarea este dacă vom avea luciditatea să ne așezăm la aceeași masă — producători, asociații, autorități — și să construim, în sfârșit, împreună”, a ramarcat Diana Pavelescu, într-un articol de dedicat, ce poate fi citit aici.
ARICE, sau calea sifonării banilor publici în buzunarele sinecuriștilor politici
Teoretic, în Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior funcționează ceea ce, cu mult aplomb birocratic, este prezentat drept ”rețeaua de specialiști români în comerț exterior”. O structură populată de persoane care, încă din 2021, încasau între 6.000 și 12.000 de euro pe lună, la care se adăugau diverse beneficii consistente și, desigur, promisiunea omniprezentei pensii speciale.
Cine ocupă aceste poziții? O colecție pestriță de apropiați ai Puterii: foste consiliere ale miniștrilor economiei, fini de baron local bine-cunoscut, doi foști subprefecți, nașul de cununie al unui fost ministru, soții ale unor funcționari din mari agenții de reglementare și niște nepoței de general din structuri.
În fruntea tuturor se află chiar beizadeaua politică a securistului Dan Voiculescu, puristo-conservatorul-liberal-social-democrat Daniel Constantin, fost ministru al agriculturii, traseist politic notoriu, numit politic de Bolojan în prima zi a lunii februarie 2026 la conducerea instituției, după ce Biroul Politic Național al Partidul Național Liberal a ”recomandat” această mișcare în ședința din 19 ianuarie 2026.
Vicepreședinte al ARICE este Doru-Claudian Frunzuliță, politician PSD cu o avere impresionantă declarată, nenumărate apartamente, case, terenuri și milioane în conturi. Carieră lungă prin consilii de administrație și funcții publice.
Deci, ARICE este populată aproape integral prin celebrul algoritm politic ”PNL + PSD = reformă prin rotație”. Acești oameni gestionează promovarea externă a României. Aceștia decid cum arată România în fața importatorilor, distribuitorilor și a presei internaționale.
Pe hârtie, acești oameni ar trebui să facă ”comerț exterior”. În realitate, companiile serioase care operează efectiv în acest domeniu nici măcar nu au auzit de ei.
Între timp, agenția a cheltuit, în 2024, 131 de milioane de lei, iar pentru anul trecut avea alocate 94 de milioane, la care se adăugau credite de angajament în valoare de 177 de milioane de lei. Bugete generoase, rezultate greu de identificat.
Moldova, lecția de demnitate de peste Prut
În timp ce România improviza decoruri de ultim moment, Republica Moldova venea cu strategie, identitate vizuală coerentă, prezență consistentă de producători și mesaj clar. Nu e o metaforă. Este o diferență de planificare.
Moldova a înțeles că un târg de asemenea calibru nu este o excursie cu degustare gratuită, ci o investiție în imagine și export. România a înțeles că bugetul poate fi semnat și vineri.
100 de mii de euro pentru o umilință publică
Statul român a reușit, nefăcând nimic la Paris, să-și bată joc și de sumele expozanților de bună credință, irosind cel puțin 100 de mii de euro, din bani care nu-i aparțineau, pentru standul României la Wine Paris 2026. Iar în loc de promovare, România a bifat o contraperformanță atât de gravă încât, potrivit surselor din industrie, s-a discutat chiar despre interdicția participării viitoare dacă lucrurile continuă în acest registru.
Mai mult, potrivit surselor din industrie, ar exista chiar datorii vechi de aproximativ 30.000 de euro din situații similare anterioare, plus sume restante către constructorii de standuri de ordinul sutelor de mii de euro.
Brand de țară, deci? Mai degrabă brand de restanță.
Domnule Bolojan, când începe reforma? Luni sau vineri?
Ironia supremă este că exact aceiași oameni care administrează jenantele sinecuri politice, al căror efect l-am reliefat mai sus, vorbesc despre reformă, eficiență, competitivitate și relansare economică.
Realitatea arată, însă, că, România, deși are vinuri excelente, are crame moderne, etichetă și povești, nu are și o administrație capabilă să aprobe un buget la timp pentru un târg programat din calendarul mondial al industriei.
Wine Paris 2026 nu a fost doar un stand prost. A fost radiografia unei administrații care confundă promovarea externă cu o delegație de protocol și brandingul național cu o machetă lipită în grabă.
Vinul românesc poate concura în lume. Statul român, în forma actuală, însă, pare că nu poate concura nici cu propriul calendar. Pentru că, în timp ce alții își construiesc reputația pe termen lung, noi încă negociem dacă să semnăm bugetul vineri sau luni.
