Tweetul lui Ulianov s-a constituit ca și răspuns pretextat la o postare a președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, prin care acesta îi mulțumește președintelui american Joe Biden pentru un alt pachet de ajutor militar pentru Ucraina.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei a numit cuvintele lui Ulianov drept un apel la genocid.
“Ambasadorul Rusiei Mihail Ulianov face apel la eliminarea națiunii ucrainene. Acest limbaj genocid nu trebuie tolerat. Facem apel la întreaga comunitate diplomatică de la Viena să-l boicoteze pe Ulianov, iar la țara gazdă, Austria, să-l declare persona non grata”, a spus Oleg Nikolenko.
Un alt oficial ucrainean, Mykhailo Podoliak, consilier al șefului biroului lui Zelensky, s-a alăturat lui Nikolenko în condamnarea limbajului ambasadorului, asemănând postarea acestuia cu un apel la o „soluție finală”, în sensul modului în care Germania nazistă a tratat poporul evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Ambasadorul Rusiei în Austria, Ulianov declară necesitatea unei „soluții finale la problema Ucrainei” și face apel la genocid”, a scris Podoliak într-un comunicat, potrivit Interfax, adăugând: „Auzim din nou în Europa: „Nu toți rușii sunt ca Putin”… E timpul, totuși să înțelegem: Rusia este o grupare fascistă de milioane de oameni”.
Austria, reacție revoltătoare: ”sprijinim libera exprimare”
Dincolo de declarația de-a dreptul criminală a lui Ulianov, timiditatea cu care a fost primită aceasta de către oficialii austrieci este cel puțin complice, dacă nu chiar instigatoare., avându-se în vedere consecințele pe care le poate avea lipsa unei reacții ferme.
Ministerul de Externe austriac a dat, în mod stupefiant, dar de așteptat având în vedere modul evaziv în care a obișnuit să trateze agresiunea rusă asupra Ucrainei de la începutul acesteia, un răspuns în care se mulțumește să afirme că sprijină libera exprimare, dar se opune unui astfel de discurs agresiv.
La rândul său, Ulianov a spus că „observarea sa critică a politicii de pompare a Ucrainei cu arme, combinată cu respingerea diplomației” a fost interpretată ca un apel la genocid, aceasta fiind o ”interpretare furioasă care nu are nimic de-a face cu mine și cuvintele mele”.
„Încercările de a asocia cuvintele mele despre politica Kievului cu un apel la genocid sunt scandaloase și absolut inacceptabile. Metode murdare”, a scris Ulianov într-un al doilea tweet, după ștergerea primului, care a aruncat în aer opinia publică internațională.
Cine este sinistrul kaghebist Ulianov, ochiul și timpanul lui Putin la Viena?
O adevărată trompetă a lui Vladimir Putin la Viena, Ulianov este din 2018 Reprezentant Permanent al Federației Ruse la Organizația Națiunilor Unite, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse.
Pe parcursul carierei sale, Mihail Ulianov, ofițer KGB (apoi FSB) sub acoperire diplomatică de la începutul carierei sale, și-a servit în mod credincios stăpânul dement de la Kremlin în diferite funcții, toate avute în organisme strategice la nivel național și mai ales internațional:
– Reprezentant permanent al Federației Ruse pe lângă organizațiile internaționale la Viena (din 2018);
– Membru al Colegiului Ministerului de Externe al Rusiei (2016-2018); Director Departament pentru Neproliferare și Controlul Armelor (2014-2018);
– Director al Departamentului pentru Afaceri de Securitate și Dezarmare (2011-2014);
– Șeful Delegației Federației Ruse la negocierile de la Viena privind securitatea militară și controlul armelor (2006-2011);
– Șeful Delegației Ruse în Comisia Bilaterală de Implementare înființată în temeiul Tratatului dintre Federația Rusă și Statele Unite ale Americii privind reducerea ofensivei strategice (2004-2006);
– Director adjunct al Departamentului pentru Afaceri de Securitate și Dezarmare (2004-2011);
– Şef de divizie al Departamentului Organizaţiilor Internaţionale (2002-2004).
Ulianov a servit și la Misiunea Permanentă a Federației Ruse la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord la Bruxelles (1998-2002), Misiunea Permanentă a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste/Federația Rusă la Organizația Națiunilor Unite la New York (1990-1995), Departamentul Organizațiilor Internaționale (1986-1990), absolvind anterior Institutul de Stat de Istorie și Arhive din Moscova, o adevărată rampă de lansare pentru spionii sovietici trimiși în posturi din întreaga lume sub acoperire diplomatică.
