”Din punct de vedere istoric, s-a sfârșit un regim dictatorial și a început mersul anevoios către democrație. Nu am ajuns acolo, încă suntem in postcomunism”, afirmă Cristi Danileț, într-o postare pe pagina sa de Facebook, dedicată așa-zisului proces al fostului cuplu prezidențial, Nicolae și Elena Ceaușescu.
”„Tribunalul, în numele legii şi al poporului, deliberînd în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii, pentru săvîrşirea infracţiunilor de genocid, subminarea puterii de stat, act de diversiune şi subminarea economiei naţionale. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 decembrie 1989”. La ora 14.50, a fost pusă în aplicare sentinţa Tribunalului Militar Excepţional.
Din punct de vedere legal, acea procedură nu a avut nicio legătură cu ceea ce însemna, chiar și în acele vremuri, un „proces penal”: acest Tribunal extraordinar a fost instituit dubios, completul de judecată a fost constituit cu militari și civili, rechizitoriul de două pagini a fost întocmit in acea zi, la dosar nu era nicio probă, inculpații au avut un avocat care a renunțat să îi apere, soluția a fost dată fără cale de atac”, afirmă judecătorul Danileț în postarea sa de pe rețeaua de socializare.
Danileț: ”Pur și simplu fost o execuție, nu un proces”
“În numele legii”?? Nici vorbă: e un sacrilegiu să spui așa! Pur și simplu fost o execuție, nu un proces. Azi, Constituția interzice înființarea de instanțe extraordinare, pedeapsa cu moartea a fost desființată, iar procesele se instrumentează de magistrați de carieră, nu de “civili”, precizează magistratul, în cadrul aceleiași postări.
La 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. Din cauza paranoiei revoluționarilor, decretul a fost scris de mână într-un WC al Ministerului Apărării Naționale.
Completul de judecată al Tribunalului militar, autointitulat „tribunal al poporului” a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea la Târgoviște a membrilor „Tribunalului Militar Excepțional” s-a făcut cu 5 elicoptere. Într-unul din elicoptere se aflau cele două prelate verzi, în care urmau să fie înfășurate cadavrele soților Ceaușescu.
Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște.
Capetele de acuzare erau: Genocid – peste 60.000 victime; Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc; Subminarea economiei naționale; Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.
Aceste acuzații n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori împreună cu menționarea descrierilor făcute de presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști Ceaușeștilor. Avocații impuși cuplului i-au acuzat în loc să-i apere. Nicolae Ceaușescu a afirmat că nu recunoaște tribunalul și se pare că avea dreptate în această privință, singura calitate oficială a celui care a semnat decretul era cea de a fi unul din liderii loviturii de stat.
Nici până azi nu a putut fi dovedită existența unor conturi secrete care ar fi conținut banii menționați de acuzatori. Acuzația de genocid nu a fost probată nici până acum. Pro TV a dat cifra de 860 morți de după 22 decembrie 1989 (adică după ce dictatorul pierduse puterea). Altă sursă oferă cifra de 306 morți între 17-22 decembrie 1989.
Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia. Legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului.
Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și, deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu (14:50), în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Cadavrele Ceaușeștilor lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, fiind găsite a doua zi, și duse la morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la Cimitirul Ghencea, și înmormântate în secret.
La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a citit comunicatul privind execuția soților Ceaușescu. Fragmente din filmarea cu procesul și finalul execuției au fost difuzate în aceeași zi la televiziunea națională.
