Nu știu cum se face că, de câte ori mai sărbătorim un Sfântul Ion, toată lumea și-aduce brusc aminte de Ion Iliescu. Unii (din ce în ce mai puțini, pe cale naturală) cu evlavie, alții cu ironie și ceilalți cu îndârjire revoluționară. Mă rog, Ion Iliescu ar spune contrarevoluționară, Revoluția și certificatul de atestare aparținându-i de drept. Cei evlavioși (mai corect ar fi evlavioase) au devenit o specie pe cale de dispariție deoarece Ion Iliescu le-a respectat promisiunile lor strigate pătimaș în 1990 pe străzile Capitalei cu lămpașe: “Îl vom iubi pe dl. Iliescu până la moarte!” Așa a și făcut dl. Iliescu, lăsându-se iubit până la decesul firesc al adoratoarelor aflate încă de atunci la o frumoasă vârstă.
Personal, nu-i înțeleg pe toți care-l reactivează în 7 ianuarie pe Ion Iliescu. Ce legătură e între cei doi, în afară de aceea relativă a numelui? Ioni avem în România cu nemiluita Domnului; prorocul sărbătorit era Ioan, adică nume regal-obscurantist, iar dl. Iliescu este Ion – nume luminos de om simplu, din popor. Deoarece o afirmație trebuie argumentată, cum îmi cereau mie profesorii de matematică fără să primească vreun răspuns măcar tangențial chestiunii zilei, mă explic punctual:
1. Sf. Ioan Botezătorul a fost, precum îl indică și numele, un Botezător. El i-a botezat pe mulți la viața lui de proroc, inclusiv Mântuitorul recunoscut de el cu întâietate. Pe cine sau ce a botezat Ion Iliescu? Vă gândiți că loviturii de stat i-a dat numele de Revoluție? Să zicem că are o oarecare logică. Cine ar fi însă Mântuitorul recunoscut? Cercetând baza de date, profilul i s-ar potrivi, forțând limitele, lui Petre Roman. Avea o vârstă încă potrivită, origine etnică și mai potrivită, plus harul de a satisface prin hipnoză în masă și banane capitaliste mulțimile adoratoarelor țesătoare, sculer-matrițere și casnice. Ne amintim cum au renunțat ele la kentul și valuta oferite de șerpii legionari (liberali și țărăniști), în favoarea favorurilor sugerate de zâmbetul lui Petrică. Preaadulatul și-a demonstrat apoi virtuțile mântuitoare, mântuind rapid grămada de fier vechi lăsată de Irodul Ceaușescu. Am stabilit că la primul punct nu prea mi-a ieșit, mergem mai departe.
2. Sărbătoritul Sfânt era un nevoitor al credinței, trăind în umilință și sărăcie, așa cum au propovăduit creștinismul ulterior și sfănta treime Marx-Engels-Lenin. Știm despre el că se hrănea cu miere sălbatică și lăcuste. Or, chiar dacă am face parte dintre supraviețuitorii evlavioși convinși că Ion Iliescu este sărac, mâncător de lăcuste nu-l vedem oricât ne-am strădui. Domnia sa are o locuință în Primăverii dobândită de la Stat, o pensie frumușică și condiții de trai peste cele visate de triada pomenită pentru muncitorii venerați în teorie. Acuma, dacă îl comparăm însă pe Iliescu cu oricare membru obișnuit al PSD, gen Năstase, Dragnea, Oprișan etc, onorificul chiar ne apare ca un onorabil halitor de lăcuste, fără miere. N-am nimerit-o nici pe-asta, dar promit să mă revanșez la punctul 3.
3. Prorocul Ioan avea un dar oratoric copleșitor, convingându-i pe mulți farisei și saduchei să-i asculte predicile și să primească botezul. Fenomenul poate fi asemănat minunilor cerești realizate de Ion Iliescu la începuturile măreției sale, cuvântul său aducând soarele printre nori și procente de peste 80% congregației politice. Dar, mai târziu, curentul respectiv și-a inversat bornele, determinându-i pe mulți pesedei să se transforme în farisei și saduchei, botezându-l ei drept Botezător onorific pe Întâistătător. Dacă mă gândesc bine, și Ioan a încasat-o cam la fel, pierzându-și capul când l-a acuzat pe Irod Antipa de preacurvie cu soția fratelui său. Ion Iliescu și-a pierdut capul în Partid învinuindu-i, tot numai în Partid, pe pesedei de preacurvie cu averea poporului. Deși mustrările sale respectau disciplina interioară și nu aveau ecou în Justiție, pesedeii n-au mai putut suporta să fie reprezentați de un profet care nici măcar o licitație nu prevăzuse în carieră.
Păi, după trei puncte unde am demonstrat doar că voi, invocatorii lui Ion Iliescu pe 7 ianuarie, aveți dreptate, ar fi cazul să mă opresc și să vă urez mulți ani cu Ion Iliescu actualizat de ziua numelui. E în mulțime unul longeviv ca Solomon, care-l va însoți pe Botezătorul din Primăverii până la reîntâlnirea lui cu Sf. Nicolae. Îl recunoaște cineva?
