Cea mai mare mândrie a românului rămâne însă faptul că e ortodox și că reprezentanții bisericii lui ortodoxe sunt cei mai originali trimiși ai Domnului pe Pământul năpăstuiților. Nu există ”of” al enoriașului pentru rezolvarea căruia să nu se implice orice față bisericească, fără excepție, chiar și cu prețul vieții sale. În biserică și mai ales sub sutana popii, românul a găsit adăpost, hrană, dragoste și protecție din cele mai vechi timpuri.
La Mănăstirea Cotmeana Argeș, slujba unui preot călugăr pare ruptă dintr-un film de groază în care binele se ascunde speriat, așteptând să treacă Dracul cu apucăturile sale monstruoase.
”Dobitoci ce sunteți! Mergeți, fraților, în pădure și puneți-vă ștreangul… vă dau peste bot și vă scot dinții… proștilor. Nu vă convine la slujba mea, mergeți la Iohannisu’…, pi….-m-aș pe capul lui. Da?”
Acestea sunt numai câteva din vorbele calde, de duh, cu care părintele smerit își îngrijește turma de mioare. Urmăriți filmuletul, cruciți-vă și minunați-vă! La sfârșit, puneți ceva bani deoparte că poate părintele la care sunteți arondați, dorește să-și schimbe Mertzanu´.
