Pentru producătorii de filme românești anul acesta nu a fost unul de mare excepție. Pentru că nici în 2017 criticii de film americani n-au putut localiza România pe hartă, din nou nu ne-am ales cu niciun Oscar. Ne-am consolat, totuși, cu Dana Bunescu, cea care a primit Ursul de Argint pentru montajul filmului ”Ana, mon amour” la Berlinale, și cu două pelicule – ”Doar o răsuflare”, de Monica Lăzurean-Gorgan, şi ”Câini” de Bogdan Mirică – care au fost premiate la ediţia din acest an a Festivalului de Film LET’S CEE, de la Viena.
Viitorul, însă, nu sună rău. Chiar dacă producătorii sunt secretoși și nimeni nu ne spune ce filme românești vom vedea la anul, noi am reușit deja să pătrundem în bucătăria internă a „noului val”, așa că vă dezvăluim la ce să vă așteptați.
Moartea domnului Iliescu
Cristi Puiu e un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Încurajat de aprecierea unamimă cu care a fost primită pelicula sa, ”Moartea domnului Lăzărescu”, el va lansa, la anul, o creație similară, ”Moartea domnului Iliescu”. În film, personajul principal, pe nume Ion Iliescu, e plimbat de colo-colo, când la Elias, când la Municipal, când la Moscova, dar nimeni nu poate spune ce boală are. În cele din urmă e dus la Viena, la clinica AKH, unde un medic de origine română, fugit din țară după ce luase bătaie de la mineri, pe 14 iunie 1990, pune diagnosticul corect: Ion Ilescu are boală pe intelectuali, pe bărboși și pe toți oamenii inteligenți din România. Finalul e însă trist, pentru că, aflăm chiar de la medicul fugit, Iliescu e nemuritor și nu vrea să moară nici de-al dreacu’!
Cum mi-am petrecut sfârșitul lunii
După succesul avut de ”Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, Cătălin Mitulescu recidivează cu un titlu asemănător. Doar că acțiunea nu se mai petrece pe timpul lui Ceaușescu, ci pe timpul lui Liviu Dragnea, adică în zilele noastre. Filmul urmărește evoluțiile paralele a trei personaje: un medic de provincie, o învățătoare debutantă și un corporatist grevist din Piața Victoriei, în ultimele cinci zile ale unei luni obișnuite, până la leafă. Personajele se confruntă cu grave dileme existențiale: corporatistul are mulți bani, dar, din cauza protestelor, nu are timp să-și termine analiza de proiect, încalcă deadline-ul și se sinucide, din orgoliu, în vreme ce medicul și învățătoarea au mult timp, dar nu mai au bani până la salariu și fac foamea, dar nu se sinucid. Finalmente învățătoarea pleacă din țară, stabilindu-se în Elveția, iar doctorul semnează o adeziune la PSD și ajunge în câteva luni secretar de stat. Deci, o dramă cu happyend.
După blocuri
Cristian Mungiu a făcut o capodoperă cu ”După dealuri”, dar aveți răbdare să vedeți ”După blocuri”! E tot cu posedați, doar că nu mai e cu călugărițe, ci cu golani de cartier care fac ca toții dracii dacă nu reușesc să-și ia jointul la timp. Cel care încearcă să-i exorcizeze este Răzvan Vasilescu, neuitatul ”Căpitan Borcea cu plua de-un metru”, care acum nu mai e căpitan, e comisar la DIICOT, dar tot așa îi fute pe toți. Filmul are totuși ceva din prima serie, aia cu călugări și măicuțe: o măicuță bună de tot, jucată de Daniela Nane, în fața căreia nici măcar un dur ca Vasilescu nu mai știe pe unde să scoată cămașa.
6 ani, câteva luni și restul zile
Tot Mungiu ne va încânta cu o dramă de zile mari, la câțiva ani după imensul succes al lui ”4 luni, 3 săptămâni și 3 zile”. Acțiunea îl are în centru pe un anume domn Felix Voiculescu, zis ”Varanul”, un faimos mafiot ajuns după gratii pentru ciordeli masive. Pentru că e sănătos tun, deci nu are ce motive să bage pentru a ieși din pușcărie pe caz de boală, el apelează la un savant nebun, care-l lasă însărcinat in vitro, exact ca-n filmul cu Arnold Șvarțenger ăla sau cum l-o mai chema. Acțiunea începe exact când Varanul mai are de executat 6 ani, câteva luni și restul zile din pedeapsă. În cele din urmă, DNA află, procurorii încearcă să-i provoace avort, dar nu reușesc, astfel că Voiculescu naște până la urmă trei avortoni, jucați cu un remarcabil talent și o deosebită naturalețe de Badea, Gâdea și Ciuvică, și este eliberat din pârnaie pe caz de unic întreținător de famiglie.
