Psihiatrul povestește că l-a întâlnir pe Bogdan Drăghici în urmă cu câțiva ani, în studioul unei televiziuni, și că ”rareori a văzut ”o pesoană cu un arc biografic atât de pervers”.
”Persoana respectivă este Bogdan Drăghici.
Bogdan Drăghici este un prădător sexual, un violator de copii, o persoană care a fost acuzată, și deunăzi condamnată, pentru aceste infracțiuni, la 15 ani de închisoare.
Bogdan Drăghici este un om pe care l-am întâlnit, acum mulți ani, într-un studio de televiziune, într-o perioadă în care conducea un ONG numit T.A.T.A. care milita pentru ”drepturile taților”, respectiv care s-a luptat pentru ceea ce a sfârșit prin a se numi ”alienarea parentală”.
Așa cum spuneam unei colege jurnalist adineauri, rareori am întâlnit o pesoană cu un arc biografic atât de pervers. Iar Drăghici, fără doar și poate, este un lup în blană de oaie, care și-a meritat soarta. Ce-i drept, moartea lui este o ultimă declarație de dispreț față de justiție, dovadă că Drăghici trăia cu sentimentul impunității, și se considera deasupra brațului dreptății”, scrie Gabriel Diaconu.
Psihiatrul adaugă că gestul nu are legătură cu conflictul din Ucraina, iar apoi îl numește pe Bogdan Drăghici un ”psihopat”, ”monstru”, care nu merită atenție.
”N-are a face nimic povestea acestui psihopat nici cu conflictul din Ucraina, nici cu lupta pentru libertate a ucrainenilor, iar numele lui n-ar trebui menționat în legătură cu ce trăiește acest popor în ultima vreme.
În fapt, în fantezia lui megalomaniacală, Drăghici se vedea un ”deschizător de drumuri”, câtă vreme în realitate – și el știa asta – nu era decât un pedofil complexat, un consumator de pornografie infantilă, un monstru. Dar un monstru căruia-i plăcea adulația, popularitatea, îi plăcea să fie relevant respectiv în centrul atenției.
Nu merită nicio atenție. Nu merită nici măcar compasiune pentru felul în care a murit.
Fiecare violator de copil ar trebui să-și întoarcă fața și să plângă, iar numele lui ar trebui șters din memoria colectivă. Pentru că una e să ai o boală psihică, oricare ar fi ea, alta e să victimizezi o altă ființă umană. Iar când acea ființă este copil, și nu are abilitatea de-a se apăra, este cu atât mai odios”, continuă Gabriel Diaconu.
