„Acest coif are o istorie atât de stranie încât de multe ori astăzi, privind în urmă, ne mirăm cum de a supravieţuit”, povestea Ernest Târnoveanu, citat de publicația Independent News.
Coiful dacic a fost găsit „cel mai probabil în 1927 sau chiar 1926” de câțiva copii din satul Poiana, care pășteau vitele pe un deal. L-au dus acasă, în gospodărie, potrivit directorului Târnoveanu.
„Copiii au găsit o «căciulă», aşa au şi declarat, şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, a spus Târnoveanu, în anul 2020.
În curtea familiei Simion, coiful dacic a avut diverse întrebuințări. De exemplu, a fost folosit ca adăpătoare pentru găini.
„După ce a fost adăpătoare pentru găini, a fost aruncat pe acoperişul unui coteţ. Nu şi-au dat seama că piesa este din aur. Şi pentru faptul că aurul antic conţine în mod firesc o mare cantitate de argint. Şi acest argint îi dă o culoare gălbuie neobişnuită pentru noi”, mai spunea Ernest Târnoveanu.
Coiful a fost dus de părinți la un negustor din Ploiești, Jean Marinescu, care a plătit la schimb 30.000 de lei, potrivit sursei citate.
Marinescu a luat coiful şi l-a donat Muzeului Naţional de Antichităţi, de unde în anul 1971 a ajuns la Muzeul Național de Istorie.
